Casatorie vs. feciorie

 In mod normal, nu ar trebui sa vorbesti despre ceva ce nu cunosti si, avand in vedere ca nu am experimentat personal casatoria, poate nu ar trebui sa vorbesc despre asta pentru ca... "rolul chibitului e sa taca, zgomot sa nu faca [...], sa nu faca glume, sa nu se afume, [...], sa nu faca semn, sa fie de lemn". Totusi, si asa, pe post de chibit al acestui joc ce poata numele de casatorie, ca un simplu observator, am ajuns la aceasta concluzie... casatoria este o mucenicie. Sfantul Ioan Gura de Aur o numeste "teroare". Atunci cand esti casatorit trebuie sa ii slujesti unui om, cum zice Hristos (ca tot e ziua Lui azi), trupul tau nu mai este al tau, ci al altuia. Insa, atunci cand nu esti casatorit, ii slujesti lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu, nu este atat de pretentios ca oamenii. Vrea de la tine doar sa Il iubesti si sa faci poruncile lui. Dar poruncile lui nu includ sa faci curat in casa, sa faci mancare si sa speli vase. Dumnezeu iti cere sa fii smerit (in primul rand), milostiv si bun si altele asemenea. Dar cel mai mult, Dumnezeu iubeste fecioria (asumata)... de aceea se zice ca Sfantul Apostol Ioan era ucenicul pe care il iubea Iisus... pentru ca era fecior.  Iar fecioria este numita tot de Sfantul Ioan Gura de Aur "intreaga intelepciune". Ei bine... de ce aleg oamenii sa traiasca in "teroare" cand pot ajunge la "intreaga intelepciune"?