28 decembrie, 2014

Vietuind cu omul meu

Pentru mine nu exista zi, nu exista noapte, nu exista timp. Eu sunt vesnic, dat de la Dumnezeu pentru acest om, sa ma rog pentru el, sa-l ocrotesc, sa-l apar, sa-i indrum pasii... de cand s-a nascut pana la sfarsitul lui pamantesc. Am aripi mari cu care uneori zbor catre sus, dar cu care, de cate ori este nevoie, il invelesc pe omul meu, ii dau caldura, il apar de ploaie, de vant si de zapada. De cele mai multe ori, omul meu nu stie ca sunt langa el, ma ignora, ma uita. Cand e el trist, eu sunt nelinistit, ca si cum nu mi-as fi indeplinit menirea pe pamant. Dar uneori, omul meu isi aduce aminte de mine! Ce minune! Imi canta cantari de lauda si ma roaga sa fiu langa el, imi vorbeste ca si cum chiar m-ar vedea si se gandeste la mine. Mi se topesc aripile de drag de el si mai cu ravna ma rog lui Dumnezeu pentru mantuirea lui. Daca ar sti omul meu ce grea e meseria de inger pazitor!

Sa nu fim slabi de inger, sa vorbim cu ingerul pazitor si sa-i cerem mereu ajutorul, ca el abia asteapta sa ne ajute. Tu cum ti-l imaginezi pe ingerul tau pazitor?

27 decembrie, 2014

Sfantul Arhidiacon Stefan

Azi l-am praznuit pe Sfantul Stefan. De fapt, 27 decembrie este ziua mortii lui. Sfantul Stefan este primul mucenic, adica primul ce a murit pentru Hristos. Despre el se scrie ca "era barbat plin de credinta si de Duhul Sfant" si ca se asemana in stralucire cu ingerii! Ce sfant frumos si luminos! A fost omorat cu pietre pentru credinta lui, iar la moartea lui a asistat insasi Fecioara Maria care statea departe pe o piatra, cu Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu si se ruga Domnului sa-l intareasca pe Sf. Stefan intru rabdare si sa-i primesca sufletul in mainile Sale.
"Nu-mi este cu nestiinta pentru locul cel sfant, cel randuit cu bunavoirea lui Dumnezeu de imparatul Solomon cel intelept si cu slava Domnului, cea aratata in nor sfintit, cinstesc lacasul cel facut din maini intru slava lui Dumnezeu, insa marturisesc ca Dumnezeu voieste mai vartos a petrece in locurile cele nematerialnice si nefacute de mana, adica in sufletele omenesti cele curate. Cel Preainalt nu vietuieste in bisericile cele facute de maini, precum zice proorocul: Cerul imi este scaun si pamantul reazem picioarelor Mele. Ce casa imi veti zidi Mie?, graieste Domnul, sau care este locul odihnei Mele? Nu mana Mea a facut acestea toate?" (Vietile Sfintilor pe luna Decemnrie)

Dumnezeu vietuieste deci si in sufletele noastre, cu conditia ca acestea sa fie curate. Asadar, cum facem sa ne curatam sufletele? Daca reusim, poate Maica Domnului se va ruga si pentru noi.

25 decembrie, 2014

Craciun Fericit

Azi, toata lumea stie, sarbatorim Nasterea Domnului. Din cate inteleg, Dumnezeu l-a trimis pe pamant pe Iisus, unicul lui Fiu, sa se nasca cu singurul scop de a ne mantui pe noi. I-a dat trup omenesc, inzestrat cu toate caracteristicile oamenilor (foame, sete, durere, etc.) mai putin pacatul. Daca intelegi asta cu adevarat, nu te vei mai simti niciodata singur si orice pacat pe care l-ai facut ti se va parea mai usor de iertat... pentru ca cineva deja s-a jertfit pentru pacatul tau. Azi, de nasterea Domnului, ar trebui sa se nasca pruncul Sfant in fiecare dintre noi. Si prin asta eu inteleg un nou inceput, mai frumos, mai luminos, mai pasnic, mai plin de intelegere. Sa primim in sufletele noastre pe pruncul Isus, cu toate darurile pe care le aduce el si sa devenim cu totii oameni mai buni si mai intelepti. Eu asta va urez de Craciun!
Nasterea Domnului - Transilvania, sec XIX-lea 
din Icoane pe sticla din colectiile Muzeului Taranului Roman
Va mai urez sa vina la voi toti Mos Craciun cu multe daruri, duhovnicesti si pamantesti de-o potriva. Marturisesc ca la mine a venit Mosul cu multe daruri pamantesti pretioase anul acesta: o carte de icoane pe sticla (din care am selectat icoana de mai sus si pentru care ii multumesc tatalui meu), ciocolatele, panetone, un pix cu care pot scrie si pe tableta, o carioca interesanta care poate fi unealta buna pentru icoane si, mai presus de toate... creioane! pentru colectia mea. Multumesc cu bucurie Mosului ca si-a adus aminte de mine anul acestea. Am primit si daruri duhovnicesti neasteptate (pe care le pastrez pentru mine) dar pentru care multumesc Celei care azi L-a nascut pe Iisus.
Coperta cartii Icoane pe sticla din colectiile Muzeului Taranului Roman
Vreau sa urez La Multi Ani celor care azi isi sarbatoresc ziua numelui, cei care poarta numele Mantuitorului: Cristian si Cristina. Le urez pace si lumina!  Amin

16 decembrie, 2014

Duhul Sfant si principiul vaselor comunicante

Sa ne intelegem, Duhul Sfant este unul singur si El face parte din Treime (Tatal, Fiul si... Duhul Sfant). Acesta, este, cred, un fel de inspiratie divina, ceva ce noi primim de la Tatal si se gaseste in fiecare dintre noi... dar nu separat unul de altul. Adica, Duhul meu, este legat de al tau precum vasele comunicante. Ce inseamna asta? Inseamna ca atunci cand eu nu am pace, nici tu nu ai pace; ca atunci cand eu nu sunt bine nici tu nu esti bine... cu alte cuvinte, starea mea o influenteaza pe a ta. Efectul se simte mai pregnant atunci cand te influenteaza starea unei persoane mai apropiate decat starea unui strain, desi si de strain esti legat prin Duhul Sfant. Daca mama ta sau tatal tau se simt rau, tu vei simti aceeasi suparare. Daca sotul/sotia au o stare proasta, ti-o vor transmite si tie. Ei bine, aceasta "transmitere" a starii nu e altceva decat lipsa de pace a Duhului. Privind inginereste, totul are logica. Pana nu se echilibreaza lichidul in vasele comunicante, va exista mereu un dute-vino al pacii noastre interioare. Cum recapatam pacea Duhului Sfant? Prin rugaciune. Ca atare, sa ne rugam cu totii pentru pacea noastra comuna, pentru pacea Duhului Sfant. Amin!

14 decembrie, 2014

Starea zero

Starea "zero" in mod normal e o stare de echilibru. Pentru cei ce nu stiu deja, exista trei forme de echilibru: stabil, instabil si indiferent. Sa ne ferim de echilibrul instabil si cu atat mai mult de echilibrul indiferent. Vad starea zero ca un fel de echilibru stabil de unde nu ai unde sa mergi decat in sus. "Sus inimile" cum zicem noi sau "Haut les coeurs" cum zic francezii. Ce legatura au toate acestea cu icoanele? Pai cred ca numai oamenii ajunsi cu inimile la inaltime pot sa picteze icoane. De unde intelegem cu totii ca eu inca mai am de mers. Nu va ingrijorati, voi ajunge acolo! O sa ne bucuram impreuna atunci cand voi posta prima mea icoana pe acest blog. Pana atunci, sus inimile!


28 noiembrie, 2014

Vizitati muzeul de icoane pe sticla de la Sibiel

Anul acesta am avut ocazia sa vizitez muzeul de la Sibiel. De foarte mult timp mi-am dorit asta dar niciodata nu s-a nimerit. Aplicand principiile rabdarii m-am bucurat in cele din urma de o vizita vara aceasta. Muzeul se afla in incinta unei biserici, colectia cuprinzand aproximativ 600 de exponate. Eu va recomand sa mergeti sa-l vizitati, nu o sa va para rau. La intrare e o doamna foarte amabila care va va spune povestea muzeului. Pe noi ne-a lasat singuri la un moment dat asa ca am avut ocazia sa ne plimbam pe acolo de voie. O sa gasiti icoane si din Nicula si din Fagaras si din alte zone ale tarii. Eu le-am studiat cu drag pe toate dar pana la urma preferatele mele raman icoanele facute la Nicula. Au o simplitate aparte... si pana la urma asta cautam cu totii in viata.
 Principiile rabdarii:
     1. Rabdare, indelunga rabdare si rabdarea sfintilor (treptele rabdarii)
     2. Rabdaaaaare si nu rabdare cu noduri! (parintele Paisie Olaru)
     3. Rabdare! Rabdare! Rabdare! Rabdare! Rabdare! (parintele Cleopa)
     4. Rabdare, rabdarica, rabdaroi (atunci cand ti-ai pierdut rabdarea, urmezi pasul 4 pana o recapeti)

24 noiembrie, 2014

Dragostea

1. Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
2. Si daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.
3. Si daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
4. Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,
5. nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,
6. nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,
7. acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.
8. Dragostea nu va pieri niciodata. Proorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit.
9. Caci cunoastem in parte, si proorocim in parte;
10. dar cand va veni ce este desavarsit, acest "in parte" se va sfarsi.
11. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.
12. Acum vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.
13. Acum dar raman aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
(1. CORINTENI 13 - Intaia epistola a lui Pavel catre Corinteni)
Sinfii Petru si Pavel, Nicula
(Pictura taraneasca pe sticla din Romania - Juliana Danco, Dumitru Danco)

23 noiembrie, 2014

Ai grija sa nu iti pierzi Sfantul Duh!

Se pare ca prin taina Botezului se pogoara asupra noastra Sfantul Duh pe care apoi il indepartam de la noi prin pacatele pe care le savarsim de-a lungul vietii (cu sau fara voie). Nu ma pricep sa dau o definitie teologica a Sfantului Duh insa eu o asimilez cu acvariul pe care il am in casa de aproape 7 ani de zile. E plin cu pesti colorati si cu plante, ei traiesc si respira acolo si imi dau mie o bucurie si o stare de bine. Conditia ca acesti pesti sa traiasca este ca eu sa completez saptamanal apa care se evapora din acvariu. Daca il neglijez, pestii incep sa moara, plantele sa putrezeasca si acvariul sa se umple de alge. Asa si cu sufletul nostru... daca il neglijam, Duhul Sfant pleaca de la noi. Un suflet neglijat este un suflet nespovedit, neimpartasit, lipsit de revelatia divina. Cum reusim sa ne facem sufletul culcus bun pentru Duhul Sfant? Cereti ajutorul sfintilor. Din cate am invatat despre ei, "sfintii stau la usa inimii tale gata sa te ajute". Ma gandesc ca meseria lor este sa ajute oamenii in necaz asa cum inginerii construiesc case si doctorii vindeca bolile trupului, sa aplice cele stiute si sa invete din noua experienta (respectiv necazul nostru). Toti ne bucuram cand avem de lucru ca se ne luam plata la sfarsit de luna... doar ca plata sfintilor e in Ceruri! Ca atare, nu ezitati sa le cereti ajutorul, in tot ceasul, ca ei stau la usa gata sa va ajute. Doar ca noi, de mici suntem invatati sa nu deschidem usa strainilor iar pentru majoritatea, sfintii tocmai asta sunt, niste straini. Biserica e ca o scoala, te invata despre ei, despre viata lor, ti-i face prieteni si te ajuta sa deschizi usi. Altfel, traiesti in neincredere si teama... si ce rost are?
Cum cerem ajutorul sfintilor? Prin citirea acatistului, prin invocarea numelui lor si prin rugaciune. Rugaciunea mea preferata?
"Da-mi Doamne si nu-mi mai lua inapoi!"
Popa Sandu, 1908 - Sfanta Treime
 (Pictura taraneasca pe sticla din Romania - Juliana Danco, Dumitru Danco)

A doua sansa

"Dupa ce a trait o viata plina de egoism, in care nu s-a gandit decat la el, nepasandu-i de cei din jur, un om a ajuns in iad. Cat de mult s-a cait atunci pentru tot ce facuse! Dar era prea tarziu. Chinuindu-se zi si noapte in flacarile iadului, se ruga incontinuu:

 - Iarta-ma Doamne, am gresit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajuta-ma Doamne ca m-am schimbat si nu mai am pic de rautate in mine! 

 In timp ce se ruga el, a aparut deodata un inger, care i-a spus:

- Bucura-te omule! Dumnezeu ti-a ascultat rugaciunea si vrea sa-ti dea o sansa sa vii in rai, dar oare te-ai schimbat cu adevarat ?

- Sigur ca da - zise omul cu nerabdare - sigur ca m-am schimbat!

- Bine! - a mai spus ingerul. Vez firul care coboara acum spre tine ? Daca te vei urca pe el, vei ajunge in rai si vei scapa de chinurile de aici.

Nespus de bucuros, omul a inceput sa se catare pe firul ce atarna deasupra iadului, numai ca, pe masura ce se urca, a bagat de seama ca firul se subtia din ce in ce mai tare. Cand s-a uitat dedesubt, sa nu-si creada ochilor! Multi pacatosi se atarnasera de firul sau, incercand cu disperare sa scape din flacarile iadului.

- Ce faceti ?! - striga omul speriat. Dati-va imediat jos, o sa se rupa firul si o sa cad iarasi. Dati-va jos, n-auziti ?! - tipa omul cu disperare si incepu sa-i loveasca cu picioarele . In clipa aceea, firul s-a rupt si au cazut cu totii.

- Of, ingerule, uite ce mi-au facut ceilalti! Spune-i lui Dumnezeu sa-mi trimita alt fir, ca sa scap odata de aici!

- Nu se poate! - i-a raspuns ingerul.

- Cum asa ? Doar n-am nici o vina, firul s-a rupt din cauza lor!

- Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta si a invidiei tale. Firul acela era firul credintei si ar fi putut tine si tot iadul daca ai fi avut incredere in cuvantul lui Dumnezeu si daca nu te-ai fi gandit doar la tine. Ai spus ca te-ai lecuit de egoism si ca acum iti pasa de aproapele tau, dar nu este adevarat. Fiind la fel de pacatos si rau, firul nu te-a tinut; de aceea s-a rupt."

sursa: aici


Si atunci... cum stim daca ne-am schimbat cu adevarat sau daca este doar o iluzie? Multi spun ca nu te poti schimba fundamental, ca asa cum te nasti, asa esti. De acord. Doar ca mie mi se pare ca viata e prea lunga ca sa poti spune ca esti mereu la fel. Nimic nu este constant pe lumea asta. Toate se invart in jurul unor parametri care, si ei, la randul lor, depind de altii si altii si altii. Totul este conectat de un fir invizibil la capul caruia esti tu care poti alege sa duci o viata incurcata si greoaie sau sa-ti iei ragaz sa-ti descurci firele prin constientizari ale comportamentului tau care duc la o schimbare lina, nefortata, placuta si chiar plina de revelatii!
Pana una-alta... astept un fir adus de ingeri ca sa vad daca trec testul sau nu! (atunci cand ii va veni vremea desigur)
Ingerul din fotografie sta atarnat de firul lui si imi canta intr-una din vioara... pacat ca nu am eu auz ingeresc ca sa-l pot auzi.

19 noiembrie, 2014

De ce credem in icoane si nu in pietre

In timp ce faceam ordine prin carti (si prin viata), am descoperit o carte de icoane pe care habar n-aveam ca o am. Nu imi amintesc cum a ajuns in casa mea aceasta colectie de icoane a muzeului din Varna dar ma bucur ca am descoperit-o. 
Ca atare... de ce credem in icoane si nu in pietre? Nu credem in icoane, bineinteles, credem in Sfinti. Si credem in ei pentru ca Dumnezeu e mult prea departe. Poate ca prea putini ajung sa aiba indrazneala de a comunica direct cu Cel de Sus. Majoritatea dintre noi reusim sa ne regasim in aceste variante mai pamantene ale Lui. Unii nu reusesc deloc. Sfantul e mai apropiat noua, ne invata sa urmam viata lui, aducand cu sine miracolul ajutorului lui. Miracolul consta in faptul ca, urmand exemplul Sfintilor de a duce o viata mai curata sufleteste, mai fara pacate, mai luminoasa, descoperim in timp bunatatea lui Dumnezeu. Pe principiul "eu te-am facut eu te omor", Dumnezeu e bun cu noi atunci cand suntem si noi buni cu El. Si suntem buni cu El atunci cand suntem ascultatori, ca orice copil care asculta de parintii lui. Daca nu, Dumnezeu ne mai da si cate o palma din cand in cand, cu dragoste fireste.
Asadar... credem in icoane pentru ca altfel viata ar fi poate mai grea, ne-am simti mereu singuri si fara ajutor. Ce bine e uneori sa pui in mainile vreunui Sfant problema cu care te confrunti si sa-l lasi pe el sa o rezolve. Iti usureaza sufletul si-ti da o stare de bine.

17 noiembrie, 2014

Puterea rugaciunii

Intr-o zi, s-au intalnit intr-o biblioteca trei crestini. Patrunsi de frumusetea cartilor pe care le citeau, nici nu au observat cand s-a facut seara. Cand doar ei mai ramasesera in biblioteca, au inceput sa discute aprins despre ceea ce citisera peste zi. Deodata, lumina s-a stins si au ramas cufundati in intuneric. Unul dintre ei zise:

- Hai sa ne rugam. Sa spunem fiecare "Tatal nostru" si poate Dumnezeu se va indura de cel care se roaga mai frumos si lumina se va aprinde.

Ceilalti doi au fost imediat de acord. Primul a inceput sa se roage. Ruga sa a fost atat de frumos spusa, dar camera a ramas in continuare in intuneric. Atunci, s-a rugat si al doilea. Rugaciunea lui nu putea sa nu te impresioneze. Cuvintele veneau din suflet, spuse cu multa evlavie, dar lumina a ramas tot stinsa. In sfarsit, a inceput si cel de-al treilea sa-si spuna rugaciunea. Doar ca, in timp ce rostea cuvintele cu smerenie, linistit si cu grija, s-a ridicat de la masa unde se aflau cu totii, a plecat incet, pe bajbaite spre intrare, a gasit tabloul electric, a schimbat siguranta si s-a intors. In timp ce el isi incheia rugaciunea, spunand "Amin!", intreaga incapere fu inundata de lumina. Apropiindu-se de prietenii sai, nedumeriti, le spuse, aratandu-le Biblia de pe masa:

- Mai devreme, citeam din Sfanta Scriptura. Cand s-a stins lumina, eram tocmai la versetul care spune: "Mantuirea si rugaciunea nu stau in vorbe."

sursa: aici

15 noiembrie, 2014

Alte scule noi pentru atelier

Post si rugaciune pentru facearea unei icoane... da, sigur... dar nu numai. Azi mi-am completat colectia de scule de mana pentru rame... un router Proxxon pe care mi-l doresc de o vesnicie, doua dalti si un ghidaj facut de mine azi (la atelierul de machete al prietenilor mei) pentru taiat unghiurile de 45o al ramelor. Abia astept sa le incerc pe toate! Sunt pregatita acum... sa vina inspiratia!

14 noiembrie, 2014

Rugaciune de seara

<<Doamne Dumnezeul nostru, ce am gresit intru aceasta zi, cu cuvantul, cu lucrul si cu gandul, ca un bun si iubitor de oameni, iarta-mi. Somn cu pace si fara scarba daruieste-mi. Pre ingerul tau cel aparator, il trimite sa ma acopere si sa ma pazeasca de tot raul. Ca tu esti pazitorul sufletelor si al trupurilor noastre si Tie marire inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in veci vecilor, amin.>>

A crea o icoana nu inseamna a te aseza la masa si a incepe sa desenezi. Icoana, daca are noroc, ajunge in casa cuiva, pe peretele dinspre rasarit unde isi aseaza omul altarul. Poate cineva se va si ruga la icoana pe care o faci. Si atunci, privind lucrurile asa, ai o responsabilitate enorma. Pui din sufletul tau in icoana, din gandurile tale, din linistea (sau nelinistea ta), din starea ta de bine (sau mai putin bine). Ca atare, trebuie sa ai un suflet usor, o inima curata si o buna-stare constanta (daca se poate). Si cum poti sa le obtii altfel decat prin post si rugaciune? Rugaciunea de mai sus o spunea mereu bunica mea inainte de culcare, in fata altarului ei unde era o cruce si icoana Sfantului Dumitru (tot cu sulita! ca si Sf. Mina). Am spus-o si eu in seara asta, in amintirea ei si spre linistea mea. Mi-l inchipui deja pe ingerul meu invelindu-ma cu aripile lui albastre si zicandu-mi: "Hai mai fato, culca-te odata!"
Noapte buna!

12 noiembrie, 2014

Scule noi pentru atelier

De curand mi-am achizitionat doua scule noi pentru facut rame. Un ferastrau japonez (Dōzuki) si o dalta. Nu e mult, dar e ceva!

11 noiembrie, 2014

Sfantul Mina

<<Bucura-te, Sfinte Mare Mucenic Mina, mult-patimitorule!>>

Azi l-am sarbatorit pe Sfantul Mina. Pentru cei ce nu-l cunosc, despre acest Sfant se spune ca ii ajuta pe cei pagubiti. Da. Dar... nu numai. Sfantul cred ca se distreaza cu gasirea ochelarilor sau a telefonului atunci cand le-ai pierdut insa, mai mult decat atat... Sfantul Mina te ajuta sa gasesti cele mai bune idei, dragoste pentru cineva, pace, detasare, impacare, speranta si multe altele de care nici macar nu stim ca avem nevoie. Tot ce trebuie sa faci este sa-l rogi. Este mereu bucuros sa dovedeasca celor ce nu cred puterea lui de a gasi absolut orice! De multe ori m-am distrat impreuna cu Sfantul pe seama acestora. Nu are rost sa enumar aici toate obiectele gasite pentru altii prin invocarea Sfantului. Are rost insa sa-l laud, sa-l fac cunoscut pentru a afla si altii de marea lui putere si dragoste pentru oameni. Ca atare... de cate ori aveti nevoie sa gasiti cate ceva, rugati-va Sfantului Mina!

Icoana de mai sus este facuta de mine acum 7 ani. Imi aduc aminte perfect ziua aceea pentru ca mi-a creat mare bucurie pictarea Sfantului Mina. Are sulita si scut, deci este un sfant militar. Este un sfant militar... deci noaptea dorm linistita pentru ca stiu ca are cu ce ma apara... cand vorba buna nu functioneaza, clar va functiona sulita!

Pe voi cu ce v-a ajutat Sfantul Mina?

09 noiembrie, 2014

Ingerul


De fiecare data cand fac (faceam) cate o icoana, era un inger care imi aparea mereu. Nu stiu cum se facea dar il recunosteam de fiecare data. Sa zicem ca este ingerul meu preferat. Bun, bland, cu o privire mereu impacata si zambitoare care-mi da o stare de liniste si pace. Icoana de mai sus este o copie facuta de mine acum muuuulti ani dupa icoana Ingroparea lui Isus, Arpasul de Sus, Savu Moga. Din pacate nu am reusit s-o fac cu toate detaliile din icoana originala insa am pastrat-o asa, pentru mine.... cred ca din cauza ingerului (de mai jos... nu cel ingrijorat, ci cel zambitor )


08 noiembrie, 2014

Buna vestire

In lucru



 "Iar istoricul bisericesc Gheorghe Chedrinul spune despre dansa ca, inca din vremea vietii sfintilor sai partinti, a invatat bine cartea evreiasca. Si citind adeseori in proorocia lui Isaia acele cuvinte: Iata fecioara va zamisli in pantece si va naste Fiu si se va chema numele lui Emanuel, care se talcuieste, Cu noi este Dumnezeu, Sfanta fecioara Maria se aprindea cu osardnica dragoste, nu numai spre Mesia Cel asteptat, Care avea sa vina, ci si spre fecioara care era sa zamisleasca si sa nasca pe Mesia. Pentru ca se gandea, cat de mare vrednicie este a fi Nascatoare a lui Emanuel, Fiul lui Dumnezeu, si cat de negraita este taina aceea, ca sa fie o fecioara maica. " (din Vietile Sfintilor – Martie)


Avem nevoie de o dovada mai graitoare a faptului ca orice dorinta (oricat de irealizabila ar parea ea) ni se poate indeplini daca doar ne iubim pe noi insine ?