In timp ce faceam ordine prin carti (si prin viata), am descoperit o carte de icoane pe care habar n-aveam ca o am. Nu imi amintesc cum a ajuns in casa mea aceasta colectie de icoane a muzeului din Varna dar ma bucur ca am descoperit-o.
Ca atare... de ce credem in icoane si nu in pietre? Nu credem in icoane, bineinteles, credem in Sfinti. Si credem in ei pentru ca Dumnezeu e mult prea departe. Poate ca prea putini ajung sa aiba indrazneala de a comunica direct cu Cel de Sus. Majoritatea dintre noi reusim sa ne regasim in aceste variante mai pamantene ale Lui. Unii nu reusesc deloc. Sfantul e mai apropiat noua, ne invata sa urmam viata lui, aducand cu sine miracolul ajutorului lui. Miracolul consta in faptul ca, urmand exemplul Sfintilor de a duce o viata mai curata sufleteste, mai fara pacate, mai luminoasa, descoperim in timp bunatatea lui Dumnezeu. Pe principiul "eu te-am facut eu te omor", Dumnezeu e bun cu noi atunci cand suntem si noi buni cu El. Si suntem buni cu El atunci cand suntem ascultatori, ca orice copil care asculta de parintii lui. Daca nu, Dumnezeu ne mai da si cate o palma din cand in cand, cu dragoste fireste.
Asadar... credem in icoane pentru ca altfel viata ar fi poate mai grea, ne-am simti mereu singuri si fara ajutor. Ce bine e uneori sa pui in mainile vreunui Sfant problema cu care te confrunti si sa-l lasi pe el sa o rezolve. Iti usureaza sufletul si-ti da o stare de bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu