Ca magarul din poveste...

sursa foto

Un magar a cazut intr-un put. Vazand aceasta, stapanul a hotarat: "Magarul e batran si nu mai are mult de trait. Oricum aveam de gand sa cumpar unul nou, iar putul aproape ca s-a uscat. De multa vreme voiam sa-l astup si sa sap unul nou. De ce sa nu fac asta acum? O sa-l ingrop si pe magar in acelasi timp."

Fermierul si ai sai au pus mana pe lopeti. Dandu-si seama ce-l asteapta, magarul a inceput sa raga din rasputeri, dupa care, spre uimirea tuturor, a amutit. El scutura fiecare bulgare de pamant care-i cadea in spinare si il batatorea cu picioarele. In scurta vreme, istetul animal a ajuns sus si a sarit din put.

Ma intreb... daca fermierul ar fi continuat sa arunce bulgari... cat de sus ar fi ajuns magarul? Cert este ca si eu imi doresc sa fiu magar! :)

A doua sansa

"Dupa ce a trait o viata plina de egoism, in care nu s-a gandit decat la el, nepasandu-i de cei din jur, un om a ajuns in iad. Cat de mult s-a cait atunci pentru tot ce facuse! Dar era prea tarziu. Chinuindu-se zi si noapte in flacarile iadului, se ruga incontinuu:

 - Iarta-ma Doamne, am gresit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajuta-ma Doamne ca m-am schimbat si nu mai am pic de rautate in mine! 

 In timp ce se ruga el, a aparut deodata un inger, care i-a spus:

- Bucura-te omule! Dumnezeu ti-a ascultat rugaciunea si vrea sa-ti dea o sansa sa vii in rai, dar oare te-ai schimbat cu adevarat ?

- Sigur ca da - zise omul cu nerabdare - sigur ca m-am schimbat!

- Bine! - a mai spus ingerul. Vez firul care coboara acum spre tine ? Daca te vei urca pe el, vei ajunge in rai si vei scapa de chinurile de aici.

Nespus de bucuros, omul a inceput sa se catare pe firul ce atarna deasupra iadului, numai ca, pe masura ce se urca, a bagat de seama ca firul se subtia din ce in ce mai tare. Cand s-a uitat dedesubt, sa nu-si creada ochilor! Multi pacatosi se atarnasera de firul sau, incercand cu disperare sa scape din flacarile iadului.

- Ce faceti ?! - striga omul speriat. Dati-va imediat jos, o sa se rupa firul si o sa cad iarasi. Dati-va jos, n-auziti ?! - tipa omul cu disperare si incepu sa-i loveasca cu picioarele . In clipa aceea, firul s-a rupt si au cazut cu totii.

- Of, ingerule, uite ce mi-au facut ceilalti! Spune-i lui Dumnezeu sa-mi trimita alt fir, ca sa scap odata de aici!

- Nu se poate! - i-a raspuns ingerul.

- Cum asa ? Doar n-am nici o vina, firul s-a rupt din cauza lor!

- Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta si a invidiei tale. Firul acela era firul credintei si ar fi putut tine si tot iadul daca ai fi avut incredere in cuvantul lui Dumnezeu si daca nu te-ai fi gandit doar la tine. Ai spus ca te-ai lecuit de egoism si ca acum iti pasa de aproapele tau, dar nu este adevarat. Fiind la fel de pacatos si rau, firul nu te-a tinut; de aceea s-a rupt."

sursa: aici

Si atunci... cum stim daca ne-am schimbat cu adevarat sau daca este doar o iluzie? Multi spun ca nu te poti schimba fundamental, ca asa cum te nasti, asa esti. De acord. Doar ca mie mi se pare ca viata e prea lunga ca sa poti spune ca esti mereu la fel. Nimic nu este constant pe lumea asta. Toate se invart in jurul unor parametri care, si ei, la randul lor, depind de altii si altii si altii. Totul este conectat de un fir invizibil la capul caruia esti tu care poti alege sa duci o viata incurcata si greoaie sau sa-ti iei ragaz sa-ti descurci firele prin constientizari ale comportamentului tau care duc la o schimbare lina, nefortata, placuta si chiar plina de revelatii!

Pana una-alta... astept un fir adus de ingeri ca sa vad daca trec testul sau nu! (atunci cand ii va veni vremea desigur)

Ingerul din fotografie sta atarnat de firul lui si imi canta intr-una din vioara... pacat ca nu am eu auz ingeresc ca sa-l pot auzi.

Puterea rugaciunii

Intr-o zi, s-au intalnit intr-o biblioteca trei crestini. Patrunsi de frumusetea cartilor pe care le citeau, nici nu au observat cand s-a facut seara. Cand doar ei mai ramasesera in biblioteca, au inceput sa discute aprins despre ceea ce citisera peste zi. Deodata, lumina s-a stins si au ramas cufundati in intuneric. Unul dintre ei zise:

- Hai sa ne rugam. Sa spunem fiecare "Tatal nostru" si poate Dumnezeu se va indura de cel care se roaga mai frumos si lumina se va aprinde.

Ceilalti doi au fost imediat de acord. Primul a inceput sa se roage. Ruga sa a fost atat de frumos spusa, dar camera a ramas in continuare in intuneric. Atunci, s-a rugat si al doilea. Rugaciunea lui nu putea sa nu te impresioneze. Cuvintele veneau din suflet, spuse cu multa evlavie, dar lumina a ramas tot stinsa. In sfarsit, a inceput si cel de-al treilea sa-si spuna rugaciunea. Doar ca, in timp ce rostea cuvintele cu smerenie, linistit si cu grija, s-a ridicat de la masa unde se aflau cu totii, a plecat incet, pe bajbaite spre intrare, a gasit tabloul electric, a schimbat siguranta si s-a intors. In timp ce el isi incheia rugaciunea, spunand "Amin!", intreaga incapere fu inundata de lumina. Apropiindu-se de prietenii sai, nedumeriti, le spuse, aratandu-le Biblia de pe masa:

- Mai devreme, citeam din Sfanta Scriptura. Cand s-a stins lumina, eram tocmai la versetul care spune: "Mantuirea si rugaciunea nu stau in vorbe."

sursa: aici