In lipsa de talent la pictatul icoanelor m-am apucat sa crosetez caciuli. Ma linisteste treaba asta si nu ai nevoie de cine stie ce pricepere. Totusi, pana sa iasa prima, cred ca am stricat-o de zece ori (nu exagerez). A doua am desfacut-o dupa ce am terminat-o iar la a treia am reusit! Ma gandesc ca atunci cand ma vor da afara de la serviciu (asa cum vad ca a inceput sa se practice recent) o sa ma reprofilez pe crosetat. Nu cred ca o sa mor de foame cu caciulile... pana la urma, cine n-ar avea nevoie de una?! Momentan le-am facut cadou pe cele pe care am reusit sa le finalizez, asta bineinteles din nevoia de a fi laudata pentru noul meu "talent".
Va arat ulima caciula, cu ajutorul lui Giraf care se tot plange ca e prea mare pentru el. Eu cred ca ii sade muninat!