28 decembrie, 2017

Dragostea lui Dumnezeu

A mai trecut un an... Da, dar anul asta chiar s-au intamplat multe. In primul rand, daca tot zic ca fac icoane, m-am inscris la un curs de iconografie! Nu sunt cel mai stralucit elev (ca sa spun asa) dar ma straduiesc. Si nu vor fi icoane pe sticla ci pe lemn. La examen ni s-a cerut sa scriem pe foaia desenata care este motivul pentru care am ales sa facem acest curs. Am trait un moment de deja-vu. Am mai raspuns odata la intrebarea asta! Ei bine, raspunsul de data aceasta a venit mai greu pentru ca am tratat intrebarea cu o mai mare seriozitate. Am scris: "Vreau sa ma apropii mai mult de Dumnezeu." Dar ce nevoie ai sa te apropii mai mult de Dumnezeu? Ei bine, Dumnezeu este singurul care iti daruieste un fel de iubire care nicidecum nu doare, nu e exagarata, nu face promisiuni in desert, "nu se trufeste, nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul [...] Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă..." si cel mai important... nu se ia de la tine. Intr-o lume in care aproape ca nu mai exista statornicie in iubire, cum sa nu cauti pe Cel care ti-o garanteaza? Doar ca apropierea de Dumnezeu nu e deloc usoara... e ca atunci cand te pregatesti sa te duci la bal si trebuie sa te imbraci cu cele mai frumoase haine, sa te aranjezi, sa te "primenesti". Ei bine, aici sufletul e cel catre trebuie primenit si aranjat, pentru ca altfel nu poti sa primesti iubirea daca nu ai o inima curata (curatita). Asta pentru ca noi suntem obisnuiti cu un alt gen de iubire...