Extras din pastorala Sfantului Sinod la Duminica ortodoxiei. Sursa: aici
Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,
Din perspectiva
învăţăturii de credinţă, reprezentarea lui Dumnezeu în formele artei
iconografice a devenit posibilă datorită realităţii
întrupării Fiului lui Dumnezeu: „Ce
era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi
mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieţii, - şi Viaţa s-a arătat şi am văzut-o şi
mărturisim şi vă vestim Viaţa de
veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă -, ce am văzut şi
am auzit, vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos” (1 Ioan 1,1-3).
Prezenţa cu Trupul a Fiului lui
Dumnezeu în lume, prin întruparea Sa, este suprema descoperire a lui
Dumnezeu, pentru că în Hristos „locuieşte,
trupeşte, toată plinătatea dumnezeirii”(Coloseni 2,9).
Icoanele mărturisesc
împreună cu Evanghelia taina întrupării Cuvântului veşnic al lui Dumnezeu: „Şi
Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între
noi şi am văzut slava Lui,
slavă ca a Unuia - Născut din Tatăl, plin
de har
şi de
adevăr” (Ioan 1,14). Din perspectiva teologiei patristice,
sintetizată în chip admirabil de Sfântul Ioan Damaschin, înomenirea Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu
constituie principalul temei al cinstirii icoanelor. Sfântul Ioan Damaschin spune că: „Nu greşim atunci când facem icoana Dumnezeului
Care S-a întrupat, Care S-a arătat pe pământ în trup şi a locuit
printre oameni, Care a luat, din pricina bunătăţii Lui
nespuse, firea, materialitatea, forma
şi culoarea trupului”.
Prin întruparea
Sa, Mântuitorul
Iisus Hristos ne-a dat posibilitatea
şi dreptul să-I
pictăm icoana. Nu este vorba despre o
reprezentare a chipului naturii sau fiinţei divine,
deoarece aceasta este una spirituală,
ci numai o reprezentare după formele
felurite în care Dumnezeu sau sfinţii
îngeri s-au arătat în lume. În icoană, Domnul Iisus Hristos este prezent ca Dumnezeu - Om, după cum, în mod înţelept,
ne învaţă
Sfântul Ioan Damaschin: „Zugrăvesc pe Dumnezeul nevăzut, nu ca nevăzut, ci ca pe unul Care S-a făcut văzut pentru noi prin
participarea la trup şi sânge. Nu
zugrăvesc dumnezeirea nevăzută, ci
zugrăvesc trupul văzut al lui Dumnezeu; căci dacă este cu neputinţă să se
zugrăvească sufletul, cu cât mai mult Dumnezeu,Care a dat sufletului imaterialitatea”.
Sfintele icoane sunt pentru noi, creştinii,
adevărate „ferestre spre
cer” prin care noi
privim spre Dumnezeu şi
spre
lumea nevăzută şi prin care El
priveşte spre noi cu dragoste şi cu bunătate. Prin ele noi primim bucuria
vederii duhovniceşti, vederea cerurilor deschise promise de Mântuitorul
chiar în Evanghelia zilei de astăzi: „De acum veţi vedea cerul
deschizându-se” (Ioan 1,51). Deschiderea cerurilor arată posibilitatea
omului de a cunoaşte pe Dumnezeu şi de a dobândi sfinţenia, prin harul Duhului Sfânt, şi de a realiza tot mai mult asemănarea cu Dumnezeu.
Icoana luminează calea omului spre desăvârşirea duhovnicească prin sfinţirea
propriei noastre vieţi: de la chipul lui Dumnezeu, descoperit nouă prin har, spre
o asemănare tot mai mare cu El, prin puterea şi lucrarea Duhului
Sfânt. Asemănarea cu Dumnezeu este cu
putinţă după cum o dovedeşte mulţimea sfinţilor reprezentaţi în icoane,
care sunt, cu adevărat, icoane ale
sfinţeniei lui Dumnezeu, prin har,
împlinind porunca dumnezeiască: „Sfinţiţi-vă
şi veţi fi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sfânt sunt” (Levitic 11, 44).
Sfintele icoane ne înfăţişează atât smerenia, cât şi slava Domnului nostru Iisus Hristos. De pildă, icoana Naşterii
Sale ni-L prezintă în smerenia Lui, ca Prunc în peşteră, iar icoana Învierii ni-L înfăţişează ca Biruitor asupra morţii, plin de lumină şi
slavă veşnică. Sfintele icoane sunt o parte din memoria vie a ceea ce a făcut
Hristos pe pământ pentru mântuirea noastră, dar şi o vedere profetică
a venirii Sale viitoare pe norii cerului, când cei aleşi „Îi vor vedea
faţa, şi numele Lui va fi pe frunţile lor” (Apocalipsa 22, 4).
În această prezenţă
a Mântuitorului Hristos Cel
răstignit, înviat şi înălţat întru
slavă, înconjurat de sfinţii Săi, icoana ne pregăteşte pentru participarea
la viaţa de comuniune a Bisericii, devenind mijloc de comunicare a credinţei,
de întâlnire a credincioşilor
în Liturghia Euharistică pentru a se
împărtăşi cu Cinstitul Său Trup şi Preasfântul Său Sânge. De aceea, înainte
de a ne împărtăşi, sărutăm sfintele
icoane, pregustând întâlnirea cu Hristos, Care a zis: „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară” (Ioan
6, 37).