Azi in drumul meu spre... asa... am intalnit pe strada acesti oameni mici. Ma uimesc mereu copii, dupa mine, doar niste oameni in miniatura. Ma mira cum pot ei sa vorbeasca, sa gandeasca si sa faca precum oamenii mari. Ma linistesc totusi cand ma uit la poza asta si-mi dau seama ca nu sunt totusi oameni mari, desi uneori par la fel de seriosi. Nu am vazut niciodata un om mare incaltat cu pantoful stang in piciorul drept si cu cel drept... bineinteles... in stangul! Slava Domnului ca ne mai salveaza copii de monotonia maturitatii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu