M-am apucat sa fac o icoana. Asa, pur si simplu,am abandonat toate celelalte si, pentru cateva ore pe zi, am inceput sa lucrez la aceasta icoana. De data aceasta am printat icoana direct in oglinda. Intr-un fel e de ajutor, ca nu mai pierzi timp cu copiatul desenului pe calc. Pe de alta parte, cred ca acel timp nu era pierdut, era doar timpul necesar pentru a face cunostinta cu icoana, ramanand in urma amintirea "primei intalniri". Ei bine, sa zicem tousi ca pana la urma rezultatul final conteaza mai mult decat inceputul, ca in orice relatie. Cu fiecare zi de lucru sunt din ce in ce mai curioasa ce o sa iasa. Este o icoana cu Buna-vestire, modelul fiind luat din albumul primit cadou acum cateva luni. Imi plac mult culorile si toti sfintii din jurul imaginii centrale, ca si cum toti vor sa participe la aceasta mare bucurie... au venit si ei sa vada minunea! Eu ma bucur ca am inceput sa lucrez la ea... fara un scop anume, ci doar pentru a-mi pastra mintea intreaga. Mi-am dat seama in ultima vreme ca limita dintre sanatate si nebunie este extrem de fina si poti oricand sa o depasesti, mai ales cand lumea are senzatia ca esti guma de mestecat (adica te poti intinde la nesfarsit fara sa te rupi!). A avut dreptate Mantuitorul... nu cel ce spune "Doamne Doamne" ci cel ce face voia Tatalui meu, acela ma iubeste.