Azi am auzit o poveste care m-a ingrozit... o persoana bolnava cu virusul care ne-a imbolnavit planeta, a refuzat sa se duca sa se testeze si sa se trateze corespunzator din motiv ca "nu am nimic, este doar o raceala". Ca atare, din neglijenta, a imbolnavit toate persoanele care locuiau in blocul ei, inclusiv pe mama si bunica ei care, in final, au decedat. Si atunci m-a lovit in plin acest gand... din neglijenta omoram oameni, din neglijenta ne incarcam cu pacatul acestei ucideri.
Simti ca te lupti cu diavolul atunci cand discuti cu o persoana care refuza sa creada ca s-a imbolnavit... efectiv te simti ca pe front. Te copleseste neputinta ta, lipsa puterii cuvantului tau... al meu, defapt. Si, daca ramai indiferent si tu, reununtand la lupta de a-i convinge... oare nu te faci partas la aceasta crima? Daca ai fi insistat mai mult, daca l-ai fi "terorizat" zilnic si ai fi luat tu locul constiintei lui imbolnavite de virus...nu ai fi putut oare sa salvezi o viata? Dar, sa ma crezi, a "teroriza" pe cineva nu este usor... te sleieste de puteri, te consuma, te epuizeaza... nu conteaza ca o faci din dragoste pentru ca nu esti crezut. Omul deja bolnav cu trupul este bolnav si cu mintea si nu mai vrea sa auda vocea ratiunii. Desi traim intr-o societate si Dumnezeu ne indeamna sa ne iubim aproapele, aceasta boala te convinge ca doar tu esti aproapele tau iar altii nu conteaza, nu exista.
La inceputul acestei pandemii, stateam zilnic aproape in preajma unui parinte care intrase intr-o stare de neliniste incercand sa inteleaga care este scopul virusului, pentru ce a fost creat. Si intr-una din zile, a avut o descoperire de la Dumnezeu... "mi-e teama sa nu ne ia mintile ca sa nu ne mai inchinam lui Dumnezeu". Imi pare mie ca acum asa se intampla iar primul pas este sa nu mai ascultam de poruncile Lui, iar iubirea de aproapele este porunca. Urmatorul pas va fi sa nu ne mai pese nici de Dumnezeu, orbiti fiind de frica bolii sau de nepasarea care intr-adevar ucide.
Virusul nu-i imbolnaveste doar pe cei direct afectati pentru ca si noi, cei inca sanatosi. Ne imbolnavim de ganduri si de griji, pacatuim judecandu-i pe ceilalti. Toti suntem defapt bolnavi si nici macar nu ne dam seama.
Va rog, nu va faceti si voi partasi nepasarii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu