Coronascepticus

Coronascepticus este o forma de manifestare nou aparuta "in contextul pandemiei de coronavirus". Este un personaj dezvoltat din omul de rand care prezinta diferite caracteristici, acestea evoluand odata cu pandemia.

Ca atare, in forma sa incipienta, Coronascepticus nu crede in covid... de parca covid ar fi un fel de dumnezeu in care oamenii ba cred ba nu cred.

Pe masura ce pandemia a evoluat, Coronascepticus a luat si el o forma mai avansata, aceea de om liber, cu propria varianta a conspiratiei mondiale si cu dorinta de a ramane liber, fara "masca pe figura", traind dupa credinta ca virusul nu este de la Dumnezeu. De acord. Nu este de la Dumnezeu.... am trecut si eu prin aceasta faza de "sceptism" si inca mai sunt.

Odata cu inmultirea cazurilor, Coronascepticus a dezvotat credinta ca virusul ii "ataca" pe altii, si niciodata pe el... el care traieste practic in afara lumii.

Cea mai avansata forma de Coronasceptism s-a dezvoltat in ultimele saptamani cand, afland ca a fost si el infectat cu coronavirus, Coronascepticus crede ca e doar o raceala, il doare un pic capul si gatul dar nu are nimic. Si chiar daca are, care e problema? Merge linistit si isi face treaba lui, se plimba prin oras, se intalneste cu oameni... atata timp cat cei apropiati lui nu au nimic, ce conteaza ceilalti?

Cand (daca) in sfarsit, Coronascepticus is face testul de covid si acesta iese pozitiv, Coronascepticus alege sa se bazeaze  pe stirile aparute in mass-media referitoare la rata de esec a testelor covid. Ca atare, el totusi nu are covid, doar testul spune ca are, dar defapt el nu are. Cum zicea un profesor de-al meu pe vremuri, in legaturile cu bani veniti pentru studenti... "banii exista dar nu exista". 

In concluzie, si crezul lui Coronascepticus este... "covidul exista dar nu exista".

Pacat de noi restul care credem ca virusul exista... e totusi vina noastra ca ne-am inbolnavit. Daca am fi avut si noi credinta lui Coronascepticus, nu ne-ar fi atins acest "inger al intunericului" care se numeste covid si care afecteaza doar pe cei "slabi in credinta".... ca mine.

In Patericul Egiptean, un parinte se ruga totusi asa: "Doamne, da-mi traznet, caci fiind sanatos nu ma gandesc la Tine"... sa fie acesta crezul bolnavului de covid ("covidului"), si sa ne gandim mai mult la Dumnezeu... si nu la Coronascepticus.

Cum am devenit criminali in serie prin indiferenta

 Azi am auzit o poveste care m-a ingrozit... o persoana bolnava cu virusul care ne-a imbolnavit planeta, a refuzat sa se duca sa se testeze si sa se trateze corespunzator din motiv ca "nu am nimic, este doar o raceala". Ca atare, din neglijenta, a imbolnavit toate persoanele care locuiau in blocul ei, inclusiv pe mama si bunica ei care, in final, au decedat. Si atunci m-a lovit in plin acest gand... din neglijenta omoram oameni, din neglijenta ne incarcam cu pacatul acestei ucideri. 

Simti ca te lupti cu diavolul atunci cand discuti cu o persoana care refuza sa creada ca s-a imbolnavit... efectiv te simti ca pe front. Te copleseste neputinta ta, lipsa puterii cuvantului tau... al meu, defapt. Si, daca ramai indiferent si tu, reununtand la lupta de a-i convinge... oare nu te faci partas la aceasta crima? Daca ai fi insistat mai mult, daca l-ai fi "terorizat" zilnic si ai fi luat tu locul constiintei lui imbolnavite de virus...nu ai fi putut oare sa salvezi o viata? Dar, sa ma crezi, a "teroriza" pe cineva nu este usor... te sleieste de puteri, te consuma, te epuizeaza... nu conteaza ca o faci din dragoste pentru ca nu esti crezut. Omul deja bolnav cu trupul este bolnav si cu mintea si nu mai vrea sa auda vocea ratiunii. Desi traim intr-o societate si Dumnezeu ne indeamna sa ne iubim aproapele, aceasta boala te convinge ca doar tu esti aproapele tau iar altii nu conteaza, nu exista.

La inceputul acestei pandemii, stateam zilnic aproape in preajma unui parinte care intrase intr-o stare de neliniste incercand sa inteleaga care este scopul virusului, pentru ce a fost creat. Si intr-una din zile, a avut o descoperire de la Dumnezeu... "mi-e teama sa nu ne ia mintile ca sa nu ne mai inchinam lui Dumnezeu". Imi pare mie ca acum asa se intampla iar primul pas este sa nu mai ascultam de poruncile Lui, iar iubirea de aproapele este porunca. Urmatorul pas va fi sa nu ne mai pese nici de Dumnezeu, orbiti fiind de frica bolii sau de nepasarea care intr-adevar ucide.

Virusul nu-i imbolnaveste doar pe cei direct afectati pentru ca si noi, cei inca sanatosi. Ne imbolnavim de ganduri si de griji, pacatuim judecandu-i pe ceilalti. Toti suntem defapt bolnavi si nici macar nu ne dam seama.

Va rog, nu va faceti si voi partasi nepasarii...