Biserica ortodoxa din Sendai

Patriarhul Serafim (Tsujie) al Sendaiului in timpul Sfintei Liturghii

Dumnezeu mi-a ingaduit acum vreo doi ani sa ajung in Japonia, mai exact in Sendai. A fost asa cam ad-hoc, nu am planuit neaparat sa ajung acolo dar toate s-au legat cu usurinta si in luna martie am aterizat (la propriu) la aeroportul Haneda. Am luat frumos trenul din Tokyo si am ajuns intr-un final -  dupa o calatorie aproape interminabila - la Sendai. Ca tot crestinul ortodox incepator, primul lucru pe care l-am facut a fost sa caut o biserica ortodoxa si, spre bucuria mea, am gasit una chiar la 10 minute de hotel. Si nu una oarecare, ci una in care slujea chiar patriarhul lor. Pentru ca am ajuns acolo intr-o zi de sambata, am avut ocazia sa particip la Sfanta Liturghie a doua zi. M-a miscat foarte mult credinta acelor oameni. Sa vezi japonezi inchinandu-se si facand metanii iti da efectiv speranta ca totul este posibil. Iar cantarile ortodoxe cantate in limba japoneza sunt minunate. Nu am priceput o iota din ce spuneau dar am simtit duhul lor care era unul foarte bland. La inceputul slujbei toti din biserica s-au spovedit si s-au inchinat Sfintei Cruci (impodobita cu flori), facand  metanii pana la pamant iar la sfarsit aproape toti  s-au impartasit. N-am indraznit sa merg in fata, am ramas langa usa de la intrare, minunandu-ma de dragostea lui Dumnezeu pentru oameni care cu adevarat ii intoarce pe toti la credinta.

Pentru ce se roaga patriarhul?... mila 慈悲 (Jihi), pace 平和 (Heiwa), sanatate 健康 (Kenkō)

Pentru ca am stat pe acolo cam o saptamana, miercuri dimineata m-am intors la biserica. De data aceasta, biserica era aproape goala... in fata era patriarhul (imbracat foarte simplu, doar in rasa - stand in genunchi in poza din dreapta), cu cei doi preoti si un cantaret. Eu am ramas tot in spate, cu si mai mare jena de data aceasta. La un moment dat s-a intors patriarhul si m-a vazut dar nu a zis nimic. Am stat si am ascultat slujba lor si cantarile lor si m-am gandit cat de smeriti sunt acesti oameni, cat de mare este credinta lor si cat se bucura Dumnezeu de ei. La sfarsit, s-au inchinat toti sfintei cruci. Patriarhul mi-a facut semn si mie sa vin sa ma inchin. Am facut ascultare, cu o oarecare teama sa nu deranjez sfintenia locului cu prezenta mea. Apoi mi-a facut semn sa iau anafura iar eu, incurcata, incercam sa-i explic ca am mancat deja la hotel si nu am voie. El a zi "ok ok"  - adica nu-i nimic, ia si mananca! asa ca am ascultat si m-am impartasit din anafura japoneza! Mi-a placut foarte mult de patriarh, avea o privire blanda si o simplitate impresionanta.

Am vrut sa impartasesc aceasta experienta a mea pentru ca dintre toate bisericile ortodoxe vizitate (intamplator) in ultimii 4-5 ani prin lume aceasta mi-a ramas cel mai mult in suflet si a trezit in mine ideea ca ceea ce este imposibil la om, la Dumnezeu se face cu usurinta. 

Iar daca va nimeriti prin Sendai va recomand cu caldura sa ii faceti o vizita patriarhului si bisericii lui si sa-l ascultati dandu-I slava lui Dumnezeu cu cantarile lui japoneze. Daca nu aveti ocazia.... va fac partasi la experienta mea, pentru ca l-am filmat pe ascuns! Shhhhttt....Sa nu ii spuneti...