Razboiul gandurilor

Imi place linistea. Cand e extrem de liniste poti sa-ti pui ordine in ganduri: 'tu... acolo, tu... dincolo, tu... vino-ncoa ca pe tine trebuie sa te lamuresc'. Dar ce e cu toate gandurile astea? Am auzit de multe ori expresia 'razboiul gandurilor' iar acum, daca stau si ma gandesc... razboi suna a ceva serios, chiar foarte serios. Adica am vazut si eu multe documentare cu razboaie (recunosc ca am dezvoltat un fel curiozitate in ultima vreme pe subiectul asta) si acolo se lasa cu oameni torturati, oameni raniti, oameni morti. Fiecare vrea sa puna stapanire pe celalalt. Si de aici deduc eu ca gandurile vor sa puna stapanire pe mintea noastra. Si de cele mai multe ori reusesc. Ce interesant ca ceva ce practic nu poti sa percepi cu niciunul dintre simturi, poate avea asa multa putere asupra ta. Asadar, razboiul gandurilor poate, la o adica, sa te si omoare. Deci, daca este razboi, razboi sa fie! Cred ca, la vreme de razboi, cea mai mare greseala pe care o poti face este sa ti se faca frica si sa fugi... atunci ai incurcat-o! In schimb, trebuie sa iti gasesti aliati puternici, sa te inarmezi cu cele mai performate arme si sa lupti. Care sunt armele duhovnicesti impotriva gandurilor care ne razboiesc? In primul rand rugaciunea. In al doilea rand postul... care face ca rugaciunea sa lucreze. In al treilea rand... sa nu stai de vorba cu gandurile. Sa le ignori. Pentru ca gandurile de cele mai multe ori te amagesc si te obosesc si te innebunesc de cap. Asadar: 'tu... acolo, tu... dincolo iar tu... mai lasa-ma-n pace!'

Cand esti linistit... si gandurile se linistesc...

PS: Arhanghelul Mihail are sabie... si asta poate fi potrivita in lupa cu gandurile si nu numai