Intotdeauna m-am intrebat ce se intampla cu sufletul omului cand paraseste lumea aceasta. Mai exact... sufletul unui om care a murit la o anumita varsta... ramane la varsta la care era cand a murit? Se pare totusi ca nu. Teoria mea se bazeaza pe legile acestei lumi, acestei vieti de aici, in care ne aflam noi acum. Vesnicia, se pare, nu are varsta. Sau daca ar avea, nu s-ar masura in ani pamanteni... poate in ani ceresti. Or exista oare ani ceresti? Ani ai Raiului si ani ai Iadului? Oare anii Raiului sunt mai scurti si mai veseli decat anii Iadului care sunt mai lungi si mai plini de tristete? Exista oare sufelete-copii si suflete-oameni mari? Sau pur si simplu sufletul e ceva ce nu putem cuprinde cu mintea noastra? Ar trebui multa rugaciune si multa nevointa ca Dumnezeu sa-ti dezvaluie toate acestea. Si chiar si atunci, cei ce descopera, nu au dreptul sa dezvaluie acest adevar. Banuiesc ca este o experienta ce tine de relatia personala cu Dumnezeu... ca El este doritor de a avea o relatie cu fiecare dintre noi. Noi oare de ce nu suntem doritori de a avea o relatie cu El?
Icoana „Sfânta Treime" a lui Andrei Rubliov
(sursa icoana:aici)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu