Barbatul se mantuieste prin femeia lui si femeia se mantuieste prin nastere de prunci. Asa ne invata pe noi Biserica. Ei bine, daca privim lucrurile din acesta perspectiva, atunci ne dam seama ca pe umerii femeilor sta o responsabilitate imensa. Pe de o parte trebue sa-ti mantuiesti barbatul si pe de alta parte, pentru propria ta mantuire trebuie sa fii mama. Asta vorbind in general, banuiesc ca exista si femei care se mantuiesc fara sa indeplineasca criteriile de mai sus. Dar chiar si asa, revenind la medie (desi in mod clar nu inteleg si nu cred ca o sa inteleg vreodata logica Lui), ma gandesc cata incredere sa fi avut Dumnezeu in femei pentru a le da o asa mare misiune in viata. Mai intai de toate, Domnul a facut femeia ca o completare a barbatului. L-a facut pe Adam, a zis ca este bine... dar apoi s-a hotarat ca se poate si mai bine. Poate tot din cauza asta si noi (care suntem chipul si asemanarea Lui) cautam mereu perfectiunea. Dar nu a facut femeia doar pentru companie... ci cu un scop nobil... aceea de a-l duce inapoi pe barbat in Rai (de unde l-a scos - poate ca si Dumnezeu a fost luat prin surprindere de 'eternul feminin'). Revenind totusi, ma gandesc eu in sinea mea, ca daca toti oamenii ar intelege rolul lor pamant, poate nu ar mai fi atata suferinta. Poate ca, daca atunci cand iti alegi partenerul de viata, te gandesti "mai, pe omul asta eu trebuie sa-l duc in Rai", poate ca atunci ai sta de doua ori sa te gandesti... sunt in stare sau nu sunt in stare? merita individul asta efortul meu de o viata ca sa-i deschid lui usa catre viata vesnica? si mai mult decat atat... oare el o vrea sa ajunga in Rai?
