Unu plus unu face... unu

Dupa cum incepusem sa spun noaptea trecuta tot cam pe la ora asta... inainte de schimbarea neprevazuta de inspiratie, reiau gandul meu naiv inspirat din legea Domnului:

<<Dar de la inceputul fapturii, barbat si femeie i-a facut Dumnezeu. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa. Si vor fi amandoi un trup; asa ca nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ceea ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta.>>

 Din pacate, de mici suntem crescuti cu basme, cu povesti in care mereu castiga binele, in care el e print, ea e ... ma rog... stiti voi cine... si traiesc pana la adanci batraneti impreuna. Nimeni nu-ti zice in basm ca ideea nu e de a trai pana la adanci batraneti impreuna, ci de a trai impreuna dupa ce se termina cu batranetile, in comuniune cu celelalte suflete... in Rai! Am citit, dar ca de obicei nu-mi mai aduc aminte unde, ca Adam si Eva la inceputurile lor erau o singura fiinta, si El si Ea in acelasi trup, lipiti sau mai bine zis contopiti unul intr-altul. De cand au pacatuit, Dumnezeu i-a despartit in barbat si femeie (dupa numele lor autentic -  "ish" si "isha" - adica barbat si barbata... ca sa se vada ca femeile din barbati s-au nascut) ca pedeapsa pentru pacatul lor. A dat insa porunca (a se vedea mai sus) ca atunci cand se vor gasi... un oarecare El cu o oarecare Ea... amandoi un trup sa fie. E porunca! Cum aduci asta in contextul vietii noastre de acum in care toti cauta "relatii" care sa le ofere cat mai multa libertate, independenta, neimplicare? Cum poti sa fii independent de mana ta dreapta atunci cand ea face parte din trupul tau? Tu sa mergi inainte si ea sa faca... ei bine... dreapta? Nu mai cred in libertatea in cuplu. De ce as vrea sa fiu liber/libera de cea/cel de care ar trebui sa ma lipesc?  O sa zici... "aha, vrei sa ma sufoci!"... iar eu o sa-zi raspund... "nu, vreau doar sa vad cum am arata noi intr-un singur trup!"... matematic vorbind: 1+1=1! (logica Lui Dumnezeu nu este aceeasi logica omului)

Tu poti sa inlocuiesti un inger in cer?

<<Dar de la inceputul fapturii, barbat si femeie i-a facut Dumnezeu. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa. Si vor fi amandoi un trup; asa ca nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ceea ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta.>>

Am vrut sa scriu despre trupul unic pe care il iau barbatul si femeia atunci cand se lipesc unul de altul dar intre timp m-am hotarat sa scriu despre altceva (desi si subiectul asta ma inspira... adica, tu iti dau seama ce inseamna sa devii un trup?!).

...

"Vreau sa ma odihnesc... poate ma odihneste Dumnezeu de tot" (adica poate mor si se rezolva toate) Din cauza asta mi-am schimbat ideea. 

Dumnezeu a facut lumea si l-a facut pe om pentru ca prin mantuirea lui sa inlocuiasca ingerii care au picat din cer odata cu Lucifer. Cred ca citisem pe undeva despre asta, sau poate imi povestise cineva... dar am auzit povestea din nou in seara aceasta. Si m-am gandit... inainte sa iti doresti sa mori, intreaba-te <<Tu poti sa inlocuiesti un inger in cer?>>. Ai ajuns la dragostea lui Hristos? Te-ai apropiat intr-atat de Dumnezeu incat sa il ai permanent in inima ta?  Reusesti dupa o viata traita pe pamant sa iti indeplinesti menirea? Pai daca e sa ne gandim asa... poate din cauza asta ne da Dumnezeu atata timp la dispozitie, ca poate poate ajungem si noi sa ne dorim mantuirea. Caci se pare ca noi nu ne dorim, desi El isi doreste asta pentru toti oamenii. Pentru ca atunci cand iti doresti cu adevarat ceva faci absolut orice pentru a obtine lucrul (omul) pe care ti-l doresti. Orice! Si atunci... daca ne-am dori cu adevarat mantuirea, nu ar trebui sa facem tot ce ne sta in putinta pentru asta? Nu tin morala nimanui, poate doar mie... si sufletul meu se straduieste sa ajunga la dragostea lui Hristos si mai mult se straduieste sa o pastreze. Aici cred ca e secretul... cum faci sa o pastrezi? Evident ca nu stiu. Pana una alta, te rog nu-ti dori moartea atunci cand esti obosit sau dai de greu... doreste-ti sa ajungi sa poti sa inlocuiesti un inger in cer si abia atunci sa pleci la Domnul ingerilor!

Si inchei cu o bucurie lumeasca cu care s-a incheiat o zi absolut binecuvantata...

> Dear Professor,
>
> I will wait for your review. Please forgive me, I always tend to worry about
> deadlines.
>
> Best regards
 >IC

 Reply:
>I made the same thing 30 years ago ... GS

Frica

Am citit undeva acum mult timp ca toate 'puterile' ce ni s-au dat noua au fost pentru a le folosi spre slava lui Dumnezeu... tristetea... ca sa plangem dupa El, mania... ca sa ne maniem impotriva dracilor... frica... pentru a avea frica de Dumnezeu... etc... pentru etc... Noi le-am transformat insa in patimi si atunci ne intristam cand cineva sau ceva ne supara, ne maniem cand nu mai avem rabdare sau ni se intampla ceva ce nu ne dorim si ne e frica de un milion de lucruri mai putin de Dumnezeu. Eu recent am descoperit o altfel de frica... aceea de a-l pierde pe Dumnezeu din inima mea, din gandurile mele. Nu stiu cum de s-a intamplat sa-l am, ca sa-l pot pierde... nu imi aduc exact aminte momentul in care s-a intamplat. Dar stiu cu siguranta ca tot ceea ce fac de o vreme incoace este atent supraveghiat si indreptat de El. Ma simt tocmai ca o migie de golf care trebuie sa ajunga la destinatie si, din cand in cand, jucatorul ii mai trage cate una. Evident ca o doare si pe mingie... cand esti lovit cu ditamai batul n-are cum sa nu te doara... (cum zice: 'toiagul Tau si varga Ta, acestea m-au mangaiat')... dar intr-un final uiti de durere si te bucuri ca ai ajuns acolo unde trebuie.

Despre logica lui Dumnezeu

Dreapta socoteala, intelepciune, barbatie si... am uitat care e cea de-a patra. Dar se pare ca sunt acestea cele pe care ar trebui sa le dobandim ca sa fim asa cum ne vrea Dumnezeu. Ca atunci cand ai un copil (cine are) si te apuci si-l duci sa invete matematica, engleza, pian si gimnastica (alege tu orice alt sport pentru minte si pentru corp). Unii poate au intelepciune dar sunt exagerati, altii poate dau dovada de barbatie dar se arunca cu capul inainte fara sa gandeasca prea mult iar altii poate sunt foarte cumpatati dar mai putin curajosi. Cert este ca noi ar trebui sa le invatam pe toate ca sa ne desavarsim. Poate in felul acesta o sa reusim sa dobandim si Harul Duhului Sfant si sa intelegem cu ajutorul Lui cum lucreaza Dumnezeu. Cert este ca in minuscula mea experienta intre ale duhovniciei am inteles ca logica noastra (toate schemele pe care le facem pentru a obtine ceea ce credem noi ca vrem) este cu mult depasita de logica lui Dumnezeu... care le aseaza pe toate asa cum le asezam eu cand eram copil si jucam "tetris" (remember?).

Dumnezeu chiar ne asculta rugaciunile?

Am o prietena casatorita si insarcinata pe deasupra. Ca in orice familie tanara care asteapta un nou membru in familie, a aparut si in familia ei  problema financiara.

Ea: "Vreau sa-mi iau 2 ani de concediu pentru cresterea copilului"

El: "Nu ai cum sa stai acasa 2 ani, in niciun caz nu ne permitem"

Discutia a inceput lejer dupa care a degenerat. Imi si imaginez pe ingerii lor pazitori stand tristi in coltul lor din cauza nervilor si a stresului provocat de cearta. La un moment dat el zice: "Stai acasa doar daca ne gasim un apartament in care sa stam fara sa platim chirie!"

Ea:"De unde sa gasim noi asa ceva? E imposibil!"

A doua zi cei doi s-au intalnit cu nasii lor (veniti in vizita) care sunt plecati din tara. Nasii lor au un apartament in Bucuresti.

Nasul:"Acum ca esti insarcinata si aveti nevoie de spatiu, ce-ar fi sa va mutati voi in apartamentul nostru? Nu vrem sa ne platiti chirie, doar sa aveti grija de aparamtent"

Dupa ce au plecat nasii...

El:"Cu adevarat asta e minunea lui Dumnezeu"

Ei bine, asta a fost povestea pentru cei care nu cred ca Dumnezeu poate implinii orice rugaciune buna si care ne e de folos. Unde noi vedem imposibilui Dumnezeu gaseste o cale. El a cerut cu toata inima, nici macar nu a stiut ca se roaga. Sigur ingerul lui pazitor cand a auzit dorinta lui a dat fuga la Domul si i-a zis: "Doamne, am gasit o rugaciune buna!, daca vrei, poti s-o implinesti". "Vreau", a zis Domnul.