Exista doua lumi... cea a credintei si cea a indoielii. Daca alegi sa crezi inseamna ca te lasi cu totul in grija lui Dumnezeu. Cei ce au indoieli nu pot intelege asta... nici macar la nivelul absurdului. Dar Domnul a spus clar:
'Dacă veti avea credinta in voi cat un graunte de mustar, veti zice
muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu
va fi voua cu neputinta.'
Problema este una singura... credinta este un dar de la Dumnezeu. Asa cum e inainte-vederea. Asa cum e facerea de minuni. Asa cum e vindecarea. Nu toti au darul credintei. Nu stiu ce ar trebui sa faci ca sa-l primesti... poate doar sa-l ceri. (?) Stiu doar ca a crede este mai usor decat a nu crede. Il mai lasi si pe Domnul sa ingrijeasca de viata ta, sa aranjeze lucrurile, sa te fereasca de rele, sa-ti aduca in cale oameni buni, sa-ti gaseasca loc de parcare :). Pentru ca altfel... cred ca poti chiar sa innebunesti. Si se inampla de multe ori ca oamenii sa innebuneasca la propriu sau sa se imbolnaveasca de ingrijorare sau de tristete sau de nervi. Dumnezeu, ca un bun si iubitor de oameni, atata ne cere: sa credem in El iar El ne va implini toate cererile (care ne sunt de folos sufletului nostru). Ce lume frumoasa ar fi aceea in care toti oamenii ar fi cu inimile deschise, cu inimile sus si ar avea credinta in Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu