Vietuind cu omul meu

Pentru mine nu exista zi, nu exista noapte, nu exista timp. Eu sunt vesnic, dat de la Dumnezeu pentru acest om, sa ma rog pentru el, sa-l ocrotesc, sa-l apar, sa-i indrum pasii... de cand s-a nascut pana la sfarsitul lui pamantesc. Am aripi mari cu care uneori zbor catre sus, dar cu care, de cate ori este nevoie, il invelesc pe omul meu, ii dau caldura, il apar de ploaie, de vant si de zapada. De cele mai multe ori, omul meu nu stie ca sunt langa el, ma ignora, ma uita. Cand e el trist, eu sunt nelinistit, ca si cum nu mi-as fi indeplinit menirea pe pamant. Dar uneori, omul meu isi aduce aminte de mine! Ce minune! Imi canta cantari de lauda si ma roaga sa fiu langa el, imi vorbeste ca si cum chiar m-ar vedea si se gandeste la mine. Mi se topesc aripile de drag de el si mai cu ravna ma rog lui Dumnezeu pentru mantuirea lui. Daca ar sti omul meu ce grea e meseria de inger pazitor!

Sa nu fim slabi de inger, sa vorbim cu ingerul pazitor si sa-i cerem mereu ajutorul, ca el abia asteapta sa ne ajute. Tu cum ti-l imaginezi pe ingerul tau pazitor?

Sfantul Arhidiacon Stefan

Azi l-am praznuit pe Sfantul Stefan. De fapt, 27 decembrie este ziua mortii lui. Sfantul Stefan este primul mucenic, adica primul ce a murit pentru Hristos. Despre el se scrie ca "era barbat plin de credinta si de Duhul Sfant" si ca se asemana in stralucire cu ingerii! Ce sfant frumos si luminos! A fost omorat cu pietre pentru credinta lui, iar la moartea lui a asistat insasi Fecioara Maria care statea departe pe o piatra, cu Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu si se ruga Domnului sa-l intareasca pe Sf. Stefan intru rabdare si sa-i primesca sufletul in mainile Sale.

"Nu-mi este cu nestiinta pentru locul cel sfant, cel randuit cu bunavoirea lui Dumnezeu de imparatul Solomon cel intelept si cu slava Domnului, cea aratata in nor sfintit, cinstesc lacasul cel facut din maini intru slava lui Dumnezeu, insa marturisesc ca Dumnezeu voieste mai vartos a petrece in locurile cele nematerialnice si nefacute de mana, adica in sufletele omenesti cele curate. Cel Preainalt nu vietuieste in bisericile cele facute de maini, precum zice proorocul: Cerul imi este scaun si pamantul reazem picioarelor Mele. Ce casa imi veti zidi Mie?, graieste Domnul, sau care este locul odihnei Mele? Nu mana Mea a facut acestea toate?" (Vietile Sfintilor pe luna Decemnrie)

Dumnezeu vietuieste deci si in sufletele noastre, cu conditia ca acestea sa fie curate. Asadar, cum facem sa ne curatam sufletele? Daca reusim, poate Maica Domnului se va ruga si pentru noi.

Craciun Fericit

Azi, toata lumea stie, sarbatorim Nasterea Domnului. Din cate inteleg, Dumnezeu l-a trimis pe pamant pe Iisus, unicul lui Fiu, sa se nasca cu singurul scop de a ne mantui pe noi. I-a dat trup omenesc, inzestrat cu toate caracteristicile oamenilor (foame, sete, durere, etc.) mai putin pacatul. Daca intelegi asta cu adevarat, nu te vei mai simti niciodata singur si orice pacat pe care l-ai facut ti se va parea mai usor de iertat... pentru ca cineva deja s-a jertfit pentru pacatul tau. Azi, de nasterea Domnului, ar trebui sa se nasca pruncul Sfant in fiecare dintre noi. Si prin asta eu inteleg un nou inceput, mai frumos, mai luminos, mai pasnic, mai plin de intelegere. Sa primim in sufletele noastre pe pruncul Isus, cu toate darurile pe care le aduce el si sa devenim cu totii oameni mai buni si mai intelepti. Eu asta va urez de Craciun!

Nasterea Domnului - Transilvania, sec XIX-lea 

din Icoane pe sticla din colectiile Muzeului Taranului Roman

Va mai urez sa vina la voi toti Mos Craciun cu multe daruri, duhovnicesti si pamantesti de-o potriva. Marturisesc ca la mine a venit Mosul cu multe daruri pamantesti pretioase anul acesta: o carte de icoane pe sticla (din care am selectat icoana de mai sus si pentru care ii multumesc tatalui meu), ciocolatele, panetone, un pix cu care pot scrie si pe tableta, o carioca interesanta care poate fi unealta buna pentru icoane si, mai presus de toate... creioane! pentru colectia mea. Multumesc cu bucurie Mosului ca si-a adus aminte de mine anul acestea. Am primit si daruri duhovnicesti neasteptate (pe care le pastrez pentru mine) dar pentru care multumesc Celei care azi L-a nascut pe Iisus.

Coperta cartii Icoane pe sticla din colectiile Muzeului Taranului Roman

Vreau sa urez La Multi Ani celor care azi isi sarbatoresc ziua numelui, cei care poarta numele Mantuitorului: Cristian si Cristina. Le urez pace si lumina!  Amin

Duhul Sfant si principiul vaselor comunicante

Sa ne intelegem, Duhul Sfant este unul singur si El face parte din Treime (Tatal, Fiul si... Duhul Sfant). Acesta, este, cred, un fel de inspiratie divina, ceva ce noi primim de la Tatal si se gaseste in fiecare dintre noi... dar nu separat unul de altul. Adica, Duhul meu, este legat de al tau precum vasele comunicante. Ce inseamna asta? Inseamna ca atunci cand eu nu am pace, nici tu nu ai pace; ca atunci cand eu nu sunt bine nici tu nu esti bine... cu alte cuvinte, starea mea o influenteaza pe a ta. Efectul se simte mai pregnant atunci cand te influenteaza starea unei persoane mai apropiate decat starea unui strain, desi si de strain esti legat prin Duhul Sfant. Daca mama ta sau tatal tau se simt rau, tu vei simti aceeasi suparare. Daca sotul/sotia au o stare proasta, ti-o vor transmite si tie. Ei bine, aceasta "transmitere" a starii nu e altceva decat lipsa de pace a Duhului. Privind inginereste, totul are logica. Pana nu se echilibreaza lichidul in vasele comunicante, va exista mereu un dute-vino al pacii noastre interioare. Cum recapatam pacea Duhului Sfant? Prin rugaciune. Ca atare, sa ne rugam cu totii pentru pacea noastra comuna, pentru pacea Duhului Sfant. Amin!

Starea zero

Starea "zero" in mod normal e o stare de echilibru. Pentru cei ce nu stiu deja, exista trei forme de echilibru: stabil, instabil si indiferent. Sa ne ferim de echilibrul instabil si cu atat mai mult de echilibrul indiferent. Vad starea zero ca un fel de echilibru stabil de unde nu ai unde sa mergi decat in sus. "Sus inimile" cum zicem noi sau "Haut les coeurs" cum zic francezii. Ce legatura au toate acestea cu icoanele? Pai cred ca numai oamenii ajunsi cu inimile la inaltime pot sa picteze icoane. De unde intelegem cu totii ca eu inca mai am de mers. Nu va ingrijorati, voi ajunge acolo! O sa ne bucuram impreuna atunci cand voi posta prima mea icoana pe acest blog. Pana atunci, sus inimile!

 

sursa foto