03 decembrie, 2015

Cum lucreaza rugaciunea

-Doamne, da-mi te rog: x, y, z, w, etc., etc., etc.... vrei? 
-Nu, nu ti-e de folos!
-Dar, Te rog, fa-mi si mie bucuria asta si da-mi cutare sau cutare lucru.
-Nu, nu! Eu stiu mai bine... nu ti-e de folos.
-Hai, Doamne, da-mi totusi, ca nu pot sa traiesc fara lucrul acesta.
-Ba poti! Nu-ti dau, am alte planuri cu tine... taie-ti voia!
-Offf.....

In alta zi, in gandul meu... "ce singuratate azi... ce bine ar fi sa ma caute si pe mine cineva".
 ... in urmatoarele minute...
   - Alo, ce faci? te-am sunat ca am nevoie sa ma ajuti cu ceva.
   - Hei, ce faci? Ia zi! ( .... )
 ....in alte cateva minute.... cling cling cling (mesaj)... "asculta aici! www.youtube....."
...etc etc...

De unde concluzionez... sa ne lasam in voia Domnului ca el ne implineste toate rugaciunile (bune). De ce o fi totusi asa greu sa avem incredere ca El stie mai bine ce ne e si ce nu ne e de folos? Interesanta totusi lumea aceasta a rugaciunii. Cu mintea rationala nu ai cum sa intelegi, nu exista o explicatie logica a celor ce se intampla, sau a faptului ca uneori se intampla ceva fix in momentul in care gandesti lucrul acela. Daca nu ti s-a intamplat niciodata nu vei crede. Dar... daca stai sa te cercetezi un pic, sigur ti s-a intamplat... doar ca multi nu vrem sa credem ca de la El vin toate. Ca sa nu mai zic de sfinti... cati ochelari nu mi-a gasim mie Sfantul Mina si cate alte lucruri n-a facut! Are un timp de reactie fantastic, nu sta pe ganduri :). Sfintii lucreaza, "Fiul lucreaza, Tatal lucreaza, Sfantul Duh lucreaza"... asa cred ca lucreaza rugaciunea. Sa lucram si noi si sa ne rugam pentru lucruri bune!

28 noiembrie, 2015

Eu pe tine trebuie sa te duc in Rai

Barbatul se mantuieste prin femeia lui si femeia se mantuieste prin nastere de prunci. Asa ne invata pe noi Biserica. Ei bine, daca privim lucrurile din acesta perspectiva, atunci ne dam seama ca pe umerii femeilor sta o responsabilitate imensa. Pe de o parte trebue sa-ti mantuiesti barbatul si pe de alta parte, pentru propria ta mantuire trebuie sa fii mama. Asta vorbind in general, banuiesc ca exista si femei care se mantuiesc fara sa indeplineasca criteriile de mai sus. Dar chiar si asa, revenind la medie (desi in mod clar nu inteleg si nu cred ca o sa inteleg vreodata logica Lui), ma gandesc cata incredere sa fi avut Dumnezeu in femei pentru a le da o asa mare misiune in viata. Mai intai de toate,  Domnul a facut femeia ca o completare a barbatului. L-a facut pe Adam, a zis ca este bine... dar apoi s-a hotarat ca se poate si mai bine. Poate tot din cauza asta si noi (care suntem chipul si asemanarea Lui) cautam mereu perfectiunea. Dar nu a facut femeia doar pentru companie... ci cu un scop nobil... aceea de a-l duce inapoi pe barbat in Rai (de unde l-a scos - poate ca si Dumnezeu a fost luat prin surprindere de 'eternul feminin'). Revenind totusi, ma gandesc eu in sinea mea, ca daca toti oamenii ar intelege rolul lor pamant, poate nu ar mai fi atata suferinta. Poate ca, daca atunci cand iti alegi partenerul de viata, te gandesti "mai, pe omul asta eu trebuie sa-l duc in Rai", poate ca atunci ai sta de doua ori sa te gandesti... sunt in stare sau nu sunt in stare? merita individul asta efortul meu de o viata ca sa-i deschid lui usa catre viata vesnica? si mai mult decat atat... oare el o vrea sa ajunga in Rai?

08 august, 2015

Proiect nou in atelier

Desi am inceput blogul asta cu gandul ca o sa-l umplu de icoane, se pare ca numai despre icoane nu postez. Toate la timpul lor. Momentan am un nou proiect in desfasurare... un raft si un scaunel. Am facut "proiectul", am taiat lemnele... ramane sa vedem ce iese. Azi am avut o zi minunata in care n-am facut altceva decat sa ma "joc" cu lemnele.

    

24 iulie, 2015

Scaunele

Uneori imi place sa fac icoane, alte ori imi place sa fac piese de mobilier. Daca ar fi sa-mi aleg alta meserie decat cea pe care mi-am ales-o deja (sau care m-a ales) cred ca ar fi cea de tamplar. Giraful meu e total de acord! Nu e pentru el scaunelul.. dar chiar si asa, el ma sustine mereu si neconditionat!
Asa ca cine stie, poate o sa primeasca si el unul din cele trei scaunele. Daca nu.... data viitoare.


14 iulie, 2015

Ce a facut melcul?



Sa invatam de la natura, ca natura stie cel mai bine cum sa faca fata problemelor. Am intalnit acest melc saptamana trecuta si m-a impresionat. Mergea el frumos pe batul lui cand, in fata lui a aparut un obstacol. Ce a facut melcul? Nu l-a ocolit, nu s-a intors din drum, nu s-a apucat sa se planga ca acum el ce face si cum trece peste si vai de el ce nenorocire a patit :). A facut ceva mult mai interesant.... s-a urcat pe obstacol! si l-a transformat din obstacol in oportunitate ca sa-si schimbe traseul. Cine stie, poate ca batul initial nici nu-l ducea unde trebuie, poate nu gasea nimic bun la capatul lui. S-a chinuit ce-i drept un pic, i-a cazut si casuta si era si cada si el cu totul... dar s-a tinut tare! si a reusit sa treaca pe partea celalta. Interesant cum natura rezolva toate fara sa gandeasca prea mult.
Bravo melcule! :))

05 iulie, 2015

Ce va face melcul ?


Azi am intalnit un melc (alt melc) care facea echilibristica printre pietre si betisoare. In calea melcului a aparut un obstacol, desi batul lui parea sa fie drept si sa duca la destinatie usor. Ce credeti ca a facut melcul cand a intalnit obstacolul?
A) l-a ocolit
B) s-a intors din drum
C) a ramas in fata obstacolului si s-a deprimat hotarandu-se ca viata e prea grea
D) solutia alternativa (idei?)

Astept pareri. Raspunsul intr-o postare ulterioara.

17 iunie, 2015

Pana si melcul ajunge la destinatie!


Azi m-am intalnit intamplator cu un melc... si imi venea sa-l intreb: "Unde te grabesti melcule?" Unde se grabeste melcul daca el e mereu acasa? Poate spre o frunza delicioasa. Nu stiu. Oricum, imi plac melcii... sunt perseverenti si rabdatori si, chiar daca sunt asa lenti... pana si ei ajung la destinatie! oricare ar fi aceasta.

10 iunie, 2015

Oameni fara Dumnezeu

Ce inseamna sa fii fara Dumnezeu? Din cate imi dau seama, oamenii fara Dumnezeu nu vor sa creada/inteleaga/accepte ca noi suntem ai Lui. Daca stai bine si te gandesti, nu este un lucru chiar atat de rau sa fii al lui Dumnezeu. Pe vremuri, mai exact acum 2000 de ani, oamenii lui Dumnezeu nu se numeau crestini ci se numeau sfinti! Ca sa vezi, sa fii al lui Dumnezeu insemna sa fii sfant. Ce inseamna asta? Inseamna ca ei ii urmau Lui in purtare, in bunatate, in dragoste... sfintii erau ca Dumnezeu. Adica in ei salasluia Duhul Sfant iar Duhul Sfant nu-si face casa decat intr-un suflet curat. Pentru ca noi ne asemanam Lui in Duh! Ma intriga notiunea asta de Duh... ca noi nu suntem numai carne ci suntem si suflete (desi nu stiu daca a vazut cineva cum arata un suflet). Si nu numai ca suntem suflete dar avem si suflare de viata in noi... adica pe acest Duh Sfant care ne face sa putem vorbi cu Dumnezeu. Si de ce ai nevoie de mai mult decat sa vorbesti cu insusi Dumnezeu? Adica, unui copil ce-i trebuie mai mult decat sa vorbeasca si sa comunice cu parintii lui? Pentru ca daca copilul zice: "Mi-e sete..." Mama sau tata ii dau apa. Si daca copilul zice: "Vreau sa ma joc cu focul..." mama si tata nu-l lasa... si asa copilul stie ca ei ii poarta de grija neincetat. Si atunci... exista vreun sentiment mai minunat decat acela de a sti ca nu esti singur si ca cineva te ingrijeste neconditionat? Sa fii al lui Dumnezeu cred ca inseamna sa fii un om echilibrat, un om care nu-se leaga de nimic din aceasta lume, care intelege ca tot ce e aici e trecator. Un om al lui Dumnezeu vorbeste cu El (prin rugaciune) si este intr-o comunicare continua. Si, mai mult decat atat, un om al lui Dumnezeu il marturiseste pe El. Sa fii fara de Dumnezeu inseamna sa fii deznadajduit, trist, neincrezator, sa cartesti mereu, sa fii mereu nemultumit de ceea ce-ti ofera viata. Cine ar vrea sa fie asa?!
Icoana: Iisus cu vita de vie - primita recent in dar; este o icoana taraneasca foarte mare si veche. Am carti despre icoane, am vazut poze, am fost chiar si la muzeu sa vad astfel de icoane... dar a avea una este un sentiment cu totul deosebit. Iisus este vita si noi suntem mladitele (aceasta ar fi interpretarea icoanei). Mladitele care dau roade bune se pastreaza iar cele care nu dau roade se taie. Sa ne straduim si noi sa dam roade bune ca sa nu ne trezim aruncati din vie!

20 mai, 2015

After all... what is the purpose of life?

 Have you ever thought about this? I guess you did, all people do. I think the first time I had this thought was when my grandmother died. She was the first death I have experienced in my life. I wasn't as sad I suppose I should have been... I actually didn't know how sad I should be. At her funeral my mother asked me to write a speech for the people at the church. I did. I wrote about my childhood (most of which I spent with her) and about how she used to be with us, all of her grandchildren. At the end of the speech I wrote this: "I am only sorry I didn't get to ask her ... <<after all... what is the purpose of life?>>" I kept thinking that she knew, being old. Old people tend to know things. Now, I think I have found the answer (by myself). I think the purpose of this life is not necessarily to be happy but to be grateful. Grateful for everything that happens to you, with the believe that it is for your own good. We tend to relate happiness to certain things, places or, most of all, people. Why do we put such an important thing in the hands of people? So, I believe that the purpose is to pass through this life being grateful, doing good things, helping people in need, and, most of all, building a relationship with God in order to be truly happy in the afterlife.

18 mai, 2015

Science vs God

I don't know why people try to explain God through science. I don't understand why, throughout history, so many famous scientist refused to believe God exists only because they weren't able to prove His existence. I don't really want to believe in a God that can be proven by a simple (or more complicated) equation. Why would we want a God that can be explained? I would rather prefer one that cannot be reached trough reason but rather trough intuition and love. Why would we want to explain Him with our limited minds? Isn't it relieving to believe that there is someone out there that is able to find solutions to any problem? To love anybody? To be with us no matter what?
Well... it is easier for sure not to believe than to believe. But I, for one, don't want a God that can be figured out by science!

04 aprilie, 2015

Ne pregatim pentru Duminica Floriilor

A treia icoana a atelierului... Duminica Floriilor. E gata de mult timp aceasta icoana dar am asteptat momentul potrivit sa o arat. Ea a stat cuminte la locul ei asteptandu-si randul. Oare asa se intampla si in viata noastra? Trebuie sa stam cuminti la locul nostru pana apare momentul potrivit noua? Daca e pe asa, trebuie sa ne exersam "indelunga rabdare" de care ni se tot vorbeste in carti dar care trebuie sa fie o rabdare productiva si nu o rabdare "nerabdatoare". Evident, pentru icoana mea draga, cel mai potrivit moment sa se arate este chiar Duminica Floriilor... adica maine. Ca atare, maine vedem ce a iesit!

27 martie, 2015

Ca magarul din poveste...


Un magar a cazut intr-un put. Vazand aceasta, stapanul a hotarat: "Magarul e batran si nu mai are mult de trait. Oricum aveam de gand sa cumpar unul nou, iar putul aproape ca s-a uscat. De multa vreme voiam sa-l astup si sa sap unul nou. De ce sa nu fac asta acum? O sa-l ingrop si pe magar in acelasi timp."
Fermierul si ai sai au pus mana pe lopeti. Dandu-si seama ce-l asteapta, magarul a inceput sa raga din rasputeri, dupa care, spre uimirea tuturor, a amutit. El scutura fiecare bulgare de pamant care-i cadea in spinare si il batatorea cu picioarele. In scurta vreme, istetul animal a ajuns sus si a sarit din put.

Ma intreb... daca fermierul ar fi continuat sa arunce bulgari... cat de sus ar fi ajuns magarul? Cert este ca si eu imi doresc sa fiu magar! :)

20 martie, 2015

Un inger sub acoperire

Azi in drumul meu spre... asa... am intalnit pe strada acesti oameni mici. Ma uimesc mereu copii, dupa mine, doar niste oameni in miniatura. Ma mira cum pot ei sa vorbeasca, sa gandeasca si sa faca precum oamenii mari. Ma linistesc totusi cand ma uit la poza asta si-mi dau seama ca nu sunt totusi oameni mari, desi uneori par la fel de seriosi. Nu am vazut niciodata un om mare incaltat cu pantoful stang in piciorul drept si cu cel drept... bineinteles... in stangul! Slava Domnului ca ne mai salveaza copii de monotonia maturitatii!

19 martie, 2015

Sa imbracam icoanele!

Azi, am avut un impuls "creativ" asa ca m-am apucat sa fac rama pentru prima icoana a atelierului. Nu am terminat-o inca dar.... important e ca am inceput-o!

15 martie, 2015

Manastirea Cernica

Am vizitat azi Manastirea Cernica. A fost cam frig si batea vantul dar m-a impresionat salcia aceasta care parea cumva scoasa din context. Aproape ca radia lumina (desi nu se vede in poza). Oricum, daca te chinui un pic, poti sa vezi si manastirea in spatele ei. Si daca te chinui si mai mult, poti chiar sa mergi si s-o vizitezi si tu! ( si manastirea si salcia) O sa-l gasesti acolo si pe Sf. Calinic si pe Sf. Gheorghe de la Cernica. Nu cunosc foarte multe despre ei dar mai am timp de cercetat.

01 martie, 2015

Duminica ortodoxiei



Extras din pastorala Sfantului Sinod la Duminica ortodoxiei. Sursa: aici

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Din perspectiva învăţăturii de credinţă, reprezentarea lui Dumnezeu în formele artei iconografice a devenit posibilă datorită realităţii întrupării Fiului lui Dumnezeu: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieţii, - şi Viaţa s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim Viaţa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă -, ce am văzut şi am auzit, vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos” (1 Ioan 1,1-3). Prezenţa cu Trupul a Fiului lui Dumnezeu în lume, prin întruparea Sa, este suprema descoperire a lui Dumnezeu, pentru că în Hristos „locuieşte, trupeşte, toată plinătatea dumnezeirii”(Coloseni 2,9).

Icoanele mărturisesc împreună cu Evanghelia taina întrupării Cuvântului veşnic al lui Dumnezeu: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia - Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr(Ioan 1,14). Din perspectiva teologiei patristice, sintetizată în chip admirabil de Sfântul Ioan Damaschin, înomenirea Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu constituie principalul temei al cinstirii icoanelor. Sfântul Ioan Damaschin spune că: „Nu greşim atunci când facem icoana Dumnezeului Care S-a întrupat, Care S-a arătat pe pământ în trup şi a locuit printre oameni, Care a luat, din pricina bunătăţii Lui nespuse, firea, materialitatea, forma şi culoarea trupului.

Prin întruparea Sa, Mântuitorul Iisus Hristos ne-a dat posibilitatea şi dreptul să-I pictăm icoana. Nu este vorba despre o reprezentare a chipului naturii sau fiinţei divine, deoarece aceasta este una spirituală, ci numai o reprezentare după formele felurite în care Dumnezeu sau sfinţii îngeri s-au arătat în lume. În icoană, Domnul Iisus Hristos este prezent ca Dumnezeu - Om, după cum, în mod înţelept, ne învaţă Sfântul Ioan Damaschin: „Zugrăvesc pe Dumnezeul nevăzut, nu ca nevăzut, ci ca pe unul Care S-a făcut văzut pentru noi prin participarea la trup şi sânge. Nu zugrăvesc dumnezeirea nevăzută, ci zugrăvesc trupul văzut al lui Dumnezeu; căci dacă este cu neputinţă să se zugrăvească sufletul, cu cât mai mult Dumnezeu,Care a dat sufletului imaterialitatea”.

Sfintele icoane sunt pentru noi, creştinii, adevărate „ferestre spre cer” prin care noi privim spre Dumnezeu şi spre lumea nevăzută şi prin care El priveşte spre noi cu dragoste şi cu bunătate. Prin ele noi primim bucuria vederii duhovniceşti, vederea cerurilor deschise promise de Mântuitorul chiar în Evanghelia zilei de astăzi: „De acum veţi vedea cerul deschizându-se” (Ioan 1,51). Deschiderea cerurilor arată posibilitatea omului de a cunoaşte pe Dumnezeu şi de a dobândi sfinţenia, prin harul Duhului Sfânt, şi de a realiza tot mai mult asemănarea cu Dumnezeu.

Icoana luminează calea omului spre desăvârşirea duhovnicească prin sfinţirea propriei noastre vieţi: de la chipul lui Dumnezeu, descoperit nouă prin har, spre o asemănare tot mai mare cu El, prin puterea şi lucrarea Duhului Sfânt. Asemănarea cu Dumnezeu este cu putinţă după cum o dovedeşte mulţimea sfinţilor reprezentaţi în icoane, care sunt, cu adevărat, icoane ale sfinţeniei lui Dumnezeu, prin har, împlinind porunca dumnezeiască: „Sfinţiţi-vă şi veţi fi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sfânt sunt” (Levitic 11, 44).

Sfintele icoane ne înfăţişează atât smerenia, cât şi slava Domnului nostru Iisus Hristos. De pildă, icoana Naşterii Sale ni-L prezintă în smerenia Lui, ca Prunc în peşteră, iar icoana Învierii ni-L înfăţişează ca Biruitor asupra morţii, plin de lumină şi slavă veşnică. Sfintele icoane sunt o parte din memoria vie a ceea ce a făcut Hristos pe pământ pentru mântuirea noastră, dar şi o vedere profetică a venirii Sale viitoare pe norii cerului, când cei aleşi „Îi vor vedea faţa, şi numele Lui va fi pe frunţile lor” (Apocalipsa 22, 4).

În această prezenţă a Mântuitorului Hristos Cel răstignit, înviat şi înălţat întru slavă, înconjurat de sfinţii Săi, icoana ne pregăteşte pentru participarea la viaţa de comuniune a Bisericii, devenind mijloc de comunicare a credinţei, de întâlnire a credincioşilor în Liturghia Euharistică pentru a se împărtăşi cu Cinstitul Său Trup şi Preasfântul Său Sânge. De aceea, înainte de a ne împărtăşi, sărutăm sfintele icoane, pregustând întâlnirea cu Hristos, Care a zis: „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară” (Ioan 6, 37).

27 februarie, 2015

Cu noi este Dumnezeu

Cu noi este Dumnezeu, intelegeti neamuri si va plecati...

Ce frumos...
De ce oare oamenii nu vor sa inteleaga ca viata e mai usoara cu Dumnezeu decat fara El? Da, se impun regului, legi si porunci care trebuie respectate si, de cele mai multe ori, acestea par peste puterile noastre... dar oare nu ne sunt spre folos? Pana la urma, ce ne cere Dumnezeu? Sa fim cuminti, sa ascultam de El, sa nu iesim din cuvantul lui... din cate imi aduc eu aminte, asa zicea si tata cand eram copil. Si cand eram cuminte, el se bucura si eu primeam laude si daruri. Banuiesc ca darurile lui Dumnezeu sunt mult mai mari...blandetea si inima buna, linistea si pacea, un fel de lumina de la Duhul Sfant si poate multe altele de care nici nu am auzit inca. Sa fim toti cuminti ca sa primim darurile Lui!
sursa: Corul Athos Cu noi este Dumnezeu

God is with us, all people understand and bow...
It is a beautiful statement...
Why don't people want to understand that life with God is easier than without Him? Yes, there are a lot of rules and laws to obey and, most of the time, they seem more than we can handle... but, aren't these for our benefit? What is God asking from us anyway? To be good, to listen to Him, to obey his word... as far as I can remember, so did my dad when I was a child. And, when I behaved well, he was glad and I received many praises and gifts. I suppose that God's gifts are far better than my father's... kindness and a good heart, tranquility and peace, a sort of light which comes from the Holly Spirit and, maybe, many others that I haven't heard of yet. So, let's all try to behave in order to receive God's gifts!
 

09 februarie, 2015

Vesnicia nu are varsta

Intotdeauna m-am intrebat ce se intampla cu sufletul omului cand paraseste lumea aceasta. Mai exact... sufletul unui om care a murit la o anumita varsta... ramane la varsta la care era cand a murit? Se pare totusi ca nu. Teoria mea se bazeaza pe legile acestei lumi, acestei vieti de aici, in care ne aflam noi acum. Vesnicia, se pare, nu are varsta. Sau daca ar avea, nu s-ar masura in ani pamanteni... poate in ani ceresti. Or exista oare ani ceresti? Ani ai Raiului si ani ai Iadului? Oare anii Raiului sunt mai scurti si mai veseli decat anii Iadului care sunt mai lungi si mai plini de tristete? Exista oare sufelete-copii si suflete-oameni mari? Sau pur si simplu sufletul e ceva ce nu putem cuprinde cu mintea noastra? Ar trebui multa rugaciune si multa nevointa ca Dumnezeu sa-ti dezvaluie toate acestea. Si chiar si atunci, cei ce descopera, nu au dreptul sa dezvaluie acest adevar. Banuiesc ca este o experienta ce tine de relatia personala cu Dumnezeu... ca El este doritor de a avea o relatie cu fiecare dintre noi. Noi oare de ce nu suntem doritori de a avea o relatie cu El?

IcoanaSfânta Treime" a lui Andrei Rubliov
(sursa icoana:aici)

03 februarie, 2015

A doua icoana a atelierului

Asadar... iata ce a iesit! Evident ca poza nu e prea stralucita si ca icoana are nevoie si de o rama frumoasa, insa eu sunt multumita de rezultat. Sper ca si Maica Domnului si Arhanghelul Gabriel sa fie :). Oricum, mai exersam!

Paleta de culori dupa Buna-vestire


31 ianuarie, 2015

Buna-vestire




De cand asteapta icoana asta sa fie terminata... si uite ca i-a venit randul. Nu stiu din ce motiv straniu azi am avut inspiratie si chef sa o termin. Buna-vestire este o sarbatoare importanta pentru noi. Este ziua in care arhanghelul Gabriel i-a vestit Mariei ca va fi mama lui Iisus. Si ce m-a mirat pe mine este ca Ea, la aflarea vestii, nu s-a indoit! Este fundamental sa nu ne indoim atunci cand auzim ca se va realiza o minune. Ea nu s-a indoit, ci doar a intrebat in ce fel se v-a intampla acest lucru. "Prin Duhului Sfant" a fost raspunsul. In icoana, Duhul Sfant este reprezentat in chip de porumbel, desi el nu este porumbel... ci parte din Sfanta Treime... adica Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Si peste noi s-a pogorat harul Duhului Sfant si poate si in noi sa faca minuni... daca doar am reusi sa-l pastram. Nu stiu  exact cum iti poti dai seama daca ai har sau nu... dar banuiesc ca e o stare de echilibru, de veselie, de liniste si pace constanta. Ei bine, eu inca o astept! Pana atunci, ma bucur ca am reusit sa termin icoana, a doua icoana a atelierului (desi a fost prima inceputa) si astept cu nerabdare sa vedem cum a iesit...

25 ianuarie, 2015

Ce harmalaie! Ce tacere...

Ma gandesc (am auzit) ca asa ar da pasarile slava lui Dumnezeu. Din afara se aude doar o harmalaie de nedescris. Nu stiu ce isi tot ziceau unele altora, sau despre ce ciripeau atata, stiu doar ca am vazut si eu cum arata un copac... cu vrabiute! Unele calatoare, altele umflate in pene, unele mai mari, altele mai mici. Iar la sfarsit... tacere deplina. Cred ca si-au dat seama ca eram si eu acolo si le-a fost teama sa nu le aflu secretul!

19 ianuarie, 2015

Inca o zi a trecut si icoana n-am facut

Nu-i nimic... poate maine :)
Pana atunci, am gasit un documentar interesant despre taina Sfantului Maslu. Cred ca nu mira pe nimeni ca avem si trup si suflet si ca unul influenteaza pe celalalt. Nu putem avea un trup sanatos fara un suflet sanatos, asa ca sa ne insanatosim sufletul ca nu degeaba an invatat sa ne rugam.

17 ianuarie, 2015

Fata nevazuta a icoanelor

Ce ramane atunci cand icoana e terminata? Mie imi ramane paleta, plina de culori... rosu, galben, alb, albastru, verde... Si mai raman eu, cu sufletul mai usor, ca si cum cineva mi-ar fi luat toate gandurile si ar fi pus in mine nori albi si pufosi. Bucuria mea cea mai mare atunci cand termin o icoana este sa amestec toate culorile pe paleta si sa vad ce ramane. Imi simt mereu mainile incarcate de toate culorile si mintea limpede. In urma primei icoane a atelierului au ramas culorile din imagine. Acum... ce sa inteleg eu din toate culorile astea? Pai inteleg ca trebuie sa o termin pe urmatoarea... :)

12 ianuarie, 2015

Rugaciune si rabdare

 
Sa nu te simti ca un impostor atunci cand te rogi pentru ceva sau pentru cineva. In primul rand roaga-te... si apoi incearca sa nu te simti impostor. Ca Dumnezeu este lumina... cand iti da tie, nu se imputineaza la El ci se inmulteste... ca lumina in noaptea de Paste. Si nu te astepta la miracole. Miracolul este doar linistea ta, starea ta de bine atunci cand stai de vorba cu Cel care te-a facut. Si daca Dumnezeu ti-ar raspunde? Ce ar putea El sa-ti zica? Fii mai bun, fii mai bland, fii mai cuminte si ai rabdare! Am citit undeva ca relatia cu Dumnezeu incepe prin frica si se termina in iubire. Si daca stau bine sa ma gandesc, si de parinti iti e frica atunci cand esti mic... si totusi ei te iubesc si iti vor binele. Si daca ei stiu care este binele tau, cu atat mai mult stie Dumnezeu care i-a facut si pe ei si pe tine. Prima rugaciune pe care am invatat-o, imi aduc amiminte si acum... stateam cu mamaie in fata ferestrei din camera fratelui meu, ea imi spunea si eu repetam...

Inger, ingerasul meu,
Ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine
Si ma-nvata sa fac bine!

Eu sunt mic - tu fa-ma mare;
Eu sunt slab - tu fa-ma tare;
In tot locul ma-nsoteste
Si de rele ma fereste!

Amin! 

Bineinteles ca la 5-6 ani cati aveam eu atunci, intelegeam asa ... Inger, ingerasul meu/ Ce mic te-a dat Dumnezeu// si ma gandeam... si ingerul meu e mic la fel ca mine. Si vorba aceea... ingeri mici, probleme mici, ingeri mari, probleme mari! Vai de tine ingerul meu! :))
 

08 ianuarie, 2015

Prima icoana a atelierului!

Dupa indelungi asteptari, am reusit sa fac prima icoana a atelierului... Botezul Domnului. E cam stangace si destul de nereusita... dar sa ne concentram pe partea buna si anume ca ea exista! Ma bucur deci ca am reusit sa fac aceasta prima icoana, sper ca ei sa-i urmeze multe altele. Ca orice icoana care se respecta, are nevoie de o rama... care va veni in curand.
Ce mi-a placut la aceasta icoana sunt ingerii cu aripi galbene... desi ingerul meu sigur are aripi albastre. Sunt ei cam tristi in icoana asta, dar cred ca faptul ca au aripi galbene ii salveaza de orice tristete. Iar Sfantul Ioan Botezatorul mi se pare ca are o expresie destul de potrivita pentru evenimentul acesta mare din viata lui... pare destul de smerit si temator. Sfantul Duh se pogoara peste ape in chip de porumbel, asa cum se pogoara si peste noi cand ne botezam si asa cum speram sa mai vina din cand in cand sa ne lumineze (ca pana la urma asta este idealul). Iisus in schimb imi inspira pe jumatate ceva, pe jumatate nimic. Mai vedem noi. Mai exersam!


07 ianuarie, 2015

Botezul Domnului

Ieri am sarbatorit Botezul Domnului. Eu am intarziat un pic cu icoana mea, nu din lipsa de interes ci din lipsa de timp. Cat despre Botez, sper ca voi toti l-ati primit, pentru ca prin slujba de boboteaza retraim botezul nostru, ni se iarta pacatele, primim harul Sfantului Duh si se sfintesc toate apele pamantului. Asadar, sa ne bucuram cu totii de apa tamaduitoare a lui Iisus, sa credem in vindecarea noastra sufleteasca si trupeasca si sa nu ne mai indoim. Poate ca asta este problema de fond... ca nu mai credem. Dar oare cum ne vindecam de necredinta?
Urmatoarea etapa pentru realizarea icoanei este de a trece desenul de pe calc pe geam. Icoana pe sticla se realizeaza defapt pe spatele icoanei. De fiecare data cand reusesc sa termin o icoana, am mereu emotii cand o intorc sa vad ce a iesit. Momentan nu am facut asta cu icoana mea... exersez rabdarea!!


sursa muzica: aici