Rugaciune de seara

<<Doamne Dumnezeul nostru, ce am gresit intru aceasta zi, cu cuvantul, cu lucrul si cu gandul, ca un bun si iubitor de oameni, iarta-mi. Somn cu pace si fara scarba daruieste-mi. Pre ingerul tau cel aparator, il trimite sa ma acopere si sa ma pazeasca de tot raul. Ca tu esti pazitorul sufletelor si al trupurilor noastre si Tie marire inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in veci vecilor, amin.>>

A crea o icoana nu inseamna a te aseza la masa si a incepe sa desenezi. Icoana, daca are noroc, ajunge in casa cuiva, pe peretele dinspre rasarit unde isi aseaza omul altarul. Poate cineva se va si ruga la icoana pe care o faci. Si atunci, privind lucrurile asa, ai o responsabilitate enorma. Pui din sufletul tau in icoana, din gandurile tale, din linistea (sau nelinistea ta), din starea ta de bine (sau mai putin bine). Ca atare, trebuie sa ai un suflet usor, o inima curata si o buna-stare constanta (daca se poate). Si cum poti sa le obtii altfel decat prin post si rugaciune? Rugaciunea de mai sus o spunea mereu bunica mea inainte de culcare, in fata altarului ei unde era o cruce si icoana Sfantului Dumitru (tot cu sulita! ca si Sf. Mina). Am spus-o si eu in seara asta, in amintirea ei si spre linistea mea. Mi-l inchipui deja pe ingerul meu invelindu-ma cu aripile lui albastre si zicandu-mi: "Hai mai fato, culca-te odata!"
Noapte buna!