Sa populam Raiul

 Eu am venit in lume sa aduc bucurie, de unde a venit intristarea?

De ce mor oamenii? Dar de ce sa nu moara? Cine si-ar dori o viata vesnica pe acest pamant? Nu e mai buna o viata vesnica langa Dumnezeu? Ba da! Aici avem parte de multe greutati, de neplaceri, de tristete. Langa Dumnezeu avem parte numai de dragoste. Iar dragostea, trebuie sa recunoastem, este singurul sentiment care te implineste... de orice natura ar fi ea... si de oriunde ar aparea. Asadar, a muri este firesc si, in sine, nu este un lucru trist. Ce este trist este daca mori fara sa fii impacat cu Dumnezeu. Dar cum stiu daca sunt sau nu impacat cu Dumnezeu (o sa ma documentez in curand). Imi era frica de moarte pe vremuri. Ma gandeam ca nu vreau sa ma dezlipesc de lumea aceasta, de cei dragi, ca mi-ar fi prea dor (chiar si in viata de dincolo). Ce nu intelegeam eu este ca moartea inseamna viata. Sfintii sunt praznuiti in ziua mutarii lor la Domnul si nu in ziua in care ei s-au nascut. Si se face mare sarbatoare pentru ei. Atunci noi de ce sa nu ne bucuram cand cineva drag paraseste aceasta lume pentru a se duce intr-una mai buna? Sa ne bucuram pentru ei si sa nadajduim ca bunul si iubitorul de oameni Dumnezeu o sa mantuiasca sufletele lor si pe ale noastre si ca ne vom muta cu totii in Rai, fiecare pe norul lui, atunci cand i-o veni vremea.