Ca magarul din poveste...

sursa foto

Un magar a cazut intr-un put. Vazand aceasta, stapanul a hotarat: "Magarul e batran si nu mai are mult de trait. Oricum aveam de gand sa cumpar unul nou, iar putul aproape ca s-a uscat. De multa vreme voiam sa-l astup si sa sap unul nou. De ce sa nu fac asta acum? O sa-l ingrop si pe magar in acelasi timp."

Fermierul si ai sai au pus mana pe lopeti. Dandu-si seama ce-l asteapta, magarul a inceput sa raga din rasputeri, dupa care, spre uimirea tuturor, a amutit. El scutura fiecare bulgare de pamant care-i cadea in spinare si il batatorea cu picioarele. In scurta vreme, istetul animal a ajuns sus si a sarit din put.

Ma intreb... daca fermierul ar fi continuat sa arunce bulgari... cat de sus ar fi ajuns magarul? Cert este ca si eu imi doresc sa fiu magar! :)

Un inger sub acoperire

Azi in drumul meu spre... asa... am intalnit pe strada acesti oameni mici. Ma uimesc mereu copii, dupa mine, doar niste oameni in miniatura. Ma mira cum pot ei sa vorbeasca, sa gandeasca si sa faca precum oamenii mari. Ma linistesc totusi cand ma uit la poza asta si-mi dau seama ca nu sunt totusi oameni mari, desi uneori par la fel de seriosi. Nu am vazut niciodata un om mare incaltat cu pantoful stang in piciorul drept si cu cel drept... bineinteles... in stangul! Slava Domnului ca ne mai salveaza copii de monotonia maturitatii!

Sa imbracam icoanele!

Azi, am avut un impuls "creativ" asa ca m-am apucat sa fac rama pentru prima icoana a atelierului. Nu am terminat-o inca dar.... important e ca am inceput-o!

Manastirea Cernica

Am vizitat azi Manastirea Cernica. A fost cam frig si batea vantul dar m-a impresionat salcia aceasta care parea cumva scoasa din context. Aproape ca radia lumina (desi nu se vede in poza). Oricum, daca te chinui un pic, poti sa vezi si manastirea in spatele ei. Si daca te chinui si mai mult, poti chiar sa mergi si s-o vizitezi si tu! ( si manastirea si salcia) O sa-l gasesti acolo si pe Sf. Calinic si pe Sf. Gheorghe de la Cernica. Nu cunosc foarte multe despre ei dar mai am timp de cercetat.

I am a super girl!

Duminica ortodoxiei

Extras din pastorala Sfantului Sinod la Duminica ortodoxiei. Sursa: aici

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Din perspectiva învăţăturii de credinţă, reprezentarea lui Dumnezeu în formele artei iconografice a devenit posibilă datorită realităţii întrupării Fiului lui Dumnezeu: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieţii, - şi Viaţa s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim Viaţa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă -, ce am văzut şi am auzit, vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos” (1 Ioan 1,1-3). Prezenţa cu Trupul a Fiului lui Dumnezeu în lume, prin întruparea Sa, este suprema descoperire a lui Dumnezeu, pentru că în Hristos „locuieşte, trupeşte, toată plinătatea dumnezeirii”(Coloseni 2,9).

Icoanele mărturisesc împreună cu Evanghelia taina întrupării Cuvântului veşnic al lui Dumnezeu: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia - Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1,14). Din perspectiva teologiei patristice, sintetizată în chip admirabil de Sfântul Ioan Damaschin, înomenirea Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu constituie principalul temei al cinstirii icoanelor. Sfântul Ioan Damaschin spune că: „Nu greşim atunci când facem icoana Dumnezeului Care S-a întrupat, Care S-a arătat pe pământ în trup şi a locuit printre oameni, Care a luat, din pricina bunătăţii Lui nespuse, firea, materialitatea, forma şi culoarea trupului”^.

Prin întruparea Sa, Mântuitorul Iisus Hristos ne-a dat posibilitatea şi dreptul să-I pictăm icoana. Nu este vorba despre o reprezentare a chipului naturii sau fiinţei divine, deoarece aceasta este una spirituală, ci numai o reprezentare după formele felurite în care Dumnezeu sau sfinţii îngeri s-au arătat în lume. În icoană, Domnul Iisus Hristos este prezent ca Dumnezeu - Om, după cum, în mod înţelept, ne învaţă Sfântul Ioan Damaschin: „Zugrăvesc pe Dumnezeul nevăzut, nu ca nevăzut, ci ca pe unul Care S-a făcut văzut pentru noi prin participarea la trup şi sânge. Nu zugrăvesc dumnezeirea nevăzută, ci zugrăvesc trupul văzut al lui Dumnezeu; căci dacă este cu neputinţă să se zugrăvească sufletul, cu cât mai mult Dumnezeu,Care a dat sufletului imaterialitatea”.

Sfintele icoane sunt pentru noi, creştinii, adevărate „ferestre spre cer” prin care noi privim spre Dumnezeu şi spre lumea nevăzută şi prin care El priveşte spre noi cu dragoste şi cu bunătate. Prin ele noi primim bucuria vederii duhovniceşti, vederea cerurilor deschise promise de Mântuitorul chiar în Evanghelia zilei de astăzi: „De acum veţi vedea cerul deschizându-se” (Ioan 1,51). Deschiderea cerurilor arată posibilitatea omului de a cunoaşte pe Dumnezeu şi de a dobândi sfinţenia, prin harul Duhului Sfânt, şi de a realiza tot mai mult asemănarea cu Dumnezeu.

Icoana luminează calea omului spre desăvârşirea duhovnicească prin sfinţirea propriei noastre vieţi: de la chipul lui Dumnezeu, descoperit nouă prin har, spre o asemănare tot mai mare cu El, prin puterea şi lucrarea Duhului Sfânt. Asemănarea cu Dumnezeu este cu putinţă după cum o dovedeşte mulţimea sfinţilor reprezentaţi în icoane, care sunt, cu adevărat, icoane ale sfinţeniei lui Dumnezeu, prin har, împlinind porunca dumnezeiască: „Sfinţiţi-vă şi veţi fi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sfânt sunt” (Levitic 11, 44).

Sfintele icoane ne înfăţişează atât smerenia, cât şi slava Domnului nostru Iisus Hristos. De pildă, icoana Naşterii Sale ni-L prezintă în smerenia Lui, ca Prunc în peşteră, iar icoana Învierii ni-L înfăţişează ca Biruitor asupra morţii, plin de lumină şi slavă veşnică. Sfintele icoane sunt o parte din memoria vie a ceea ce a făcut Hristos pe pământ pentru mântuirea noastră, dar şi o vedere profetică a venirii Sale viitoare pe norii cerului, când cei aleşi „Îi vor vedea faţa, şi numele Lui va fi pe frunţile lor” (Apocalipsa 22, 4).

În această prezenţă a Mântuitorului Hristos Cel răstignit, înviat şi înălţat întru slavă, înconjurat de sfinţii Săi, icoana ne pregăteşte pentru participarea la viaţa de comuniune a Bisericii, devenind mijloc de comunicare a credinţei, de întâlnire a credincioşilor în Liturghia Euharistică pentru a se împărtăşi cu Cinstitul Său Trup şi Preasfântul Său Sânge. De aceea, înainte de a ne împărtăşi, sărutăm sfintele icoane, pregustând întâlnirea cu Hristos, Care a zis: „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară” (Ioan 6, 37).